Ziarul de Duminică

Un pariu de bun simt

02.12.2003, 00:00 15



Vorbim adesea despre civilizatia europeana. Adica despre un concept cuprinzator, in care includem, alaturi de traditii, valori, tehnologii si practici, toate expresiile vietii civile: agregarile asociative si proiectele culturale menite sa modeleze fizionomia societatii in care traim.



Daca, din acest unghi, Europa se defineste printr-o vasta retea de orase, atunci ambitiile noastre de integrare pretind, mai cu seama, capacitatea - si mai apoi politica - de urbanizare a imaginarului colectiv. Se cuvine sa recunoastem, fara excese pesimiste, ca performantele noastre in aceasta materie sufera de o endemica mediocritate.



Cu doua secole in urma, Romania s-a dislocat din imemoriala matca rurala si a gonit spre modernitate pe notoriul sau traseu in zig-zag: febra noutatilor (superficiale) s-a combinat, alternativ, cu miscarea de idealizare a rusticitatii si de repliere a "identitatii" nationale intr-un trecut mitizat.



Generatii de sociologi, incurajate de pletora ideologiilor regresive, au consacrat cliseul nepotrivirii structurale dintre natiunea noastra si modul de viata urban. Arhitectii cauta si astazi elementele definitorii ale unui stil romanesc. Orasele "clasice" ne apar ca niste catune hipertrofice, iar cele din prezent seamana cu o mahala intinsa, pe alocuri bruscata de impudoarea unor indrazneli megalitice.



Oricine a calatorit in Apus stie ca, acolo, orasul inseamna: piata centrala, axe riguroase, catedrala, reguli stricte de aliniere a edificiilor si de mentinere a lor la o scara conforma, sisteme sanitare functionale, parcuri generos inserate in tesutul cartierelor, intrari si iesiri accesibile, centuri rutiere cu functie filtranta, curatenie publica, spatii comerciale disciplinate prin standarde exigente.



Regasim oare in orasele noastre - nu in cele construite de minoritatile transilvane - fie si jumatate din lista acestor caracteristici? Nu. Orasele noastre sunt pocite de influente medio-orientale prost asimilate. Pana si in urma optiunii pentru locuirea de factura "persana", n-am reusit sa preluam elementele agreabile, respectiv marcile de rafinament: havuzuri, gradini interioare, terase umbrite, mozaicuri, voluptatea covorului si a draperiei sau, pur si simplu, arta coabitarii. Ne-am procopsit, in schimb, cu tot ceea ce lipseste din orasul oriental (in masura in care el exprima o filosofie sociala diferita).



Denuntul mahnit la care ma pretez aici accepta premisa ca satul - cu tot potentialul sau creativ - a disparut ireversibil. In ce le priveste, orasele "nemtesti" de peste munti sunt corcite de mitocani interlopi si de "baroni" locali agramati, iar cele din "Regat" se ofilesc sub dublul asalt al saraciei si al incompetentei administrative. Toate sufera, printre altele, din cauza absentei unui proiect general axat pe restaurarea cladirilor istorice, pe dezvoltarea rationala a facilitatilor si pe reabilitarea infrastructurilor.



Ei bine, tocmai aici ne dam mana cu Uniunea Europeana. Aici va fi nevoie ca orice roman (satul de traiul desfigurat la care te condamna apatia) sa reactioneze in calitate de cetatean si de contribuabil. Sa afle ca sute de orase de pe continent au renascut cu ajutorul fondurilor de coeziune si de solidaritate pe care UE le-a alocat spre a reduce decalajele dintre statele membre. Sa le pretinda "alesilor" formularea unor programe realiste si sa le ceara socoteala pentru felul in care au folosit (sau au ratat) resursele comunitare disponibile. Sa nu se mai intoarca de pe drumurile Europei fara cheful napraznic de a imita ceea ce au facut nenumarate muncipalitati grecesti, irlandeze, spaniole sau portugheze pentru a-si scoate din nou la lumina patrimoniile degradate.



Democratia (adica existenta efectiva a statului de drept), prosperitatea (adica economia de piata functionala), integrarea europeana (adica semnarea tratatului de aderare in 2005) depind prea putin de "cererile", "somatiile" sau "protestele" emise dinspre liderii de opinie si adresate cutarui guvern. Dusmanii cei mai dramatici ai bunastarii comune nu sunt de cautat la "stanga" sau la "dreapta", ci mai degraba in obscurul depozit unde am ingramadit indiferenta civica, lenea de a invata ceva nou, mesianizarea "centrului" si mentalitatea asistentialista. Cata vreme vom mai deplange toate aceastea fara sa trecem, in sfarsit, la altceva?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO