Un roman de debut al unui scriitor născut în 1970, care a lucrat ca scenarist pentru televiziunea suedeză, făcând adaptări după romane poliţiste celebre. Prietenul andaluz este primul său roman şi deschide trilogia Brinkmann. Succesul a fost fulminant, drepturile de traducere s-au vândut în 33 de ţări şi mai mult ca sigur se va face şi un film. De înţeles că a fost comparat repede cu celebrul Stieg Larsson, autorul mult tradusei trilogii „Millennium”, ba chiar s-a spus că ar fi „adevăratul urmaş al lui Stieg Larsson”.
Asemănări ar exista: există o eroină comparabilă ca impact cu Lisbeth Salandare, o cheamă Sophie Brinkmann; ca şi aceea se picepe să aranjeze lucrurile şi să fie capul; e vorba de un prim roman, tot voluminos, care se va transforma într-o trilogie; acţiunea se derulează într-o Suedie frământată de probleme sociale, droguri şi crime, într-o lume în care nimic nu mai e izolat, ci toate se gândesc şi judecă la scară planetară.
Dar paralelele se cam opresc aici. Soderberg nu insistă asupra problemelor sociale, în afara unor referinţe la un grup de gangsteri ruşi, „plictisiţi de maşinile Volvo ale suedezilor, de oamenii blonzi şi de bunăstarea socială de faţadă”. Sophia Brinkmann, o infirmieră văduvă, frumoasă şi cu un copil adolescent, e departe de rebela Lisbeth. Întâmplător ea îl cunoaşte în spital, îngrijindu-l, pe un gangster spaniol, Hector Guzman, căruia i-a fost pus un picior în ghips, după o confruntare cu rivalii germani cu care se luptă pentru acapararea traseelor traficului cu droguri în Europa. Sophie află repede că înfăţişarea lui e înşelătoare şi Guzman ascunde lucruri sinistre, dar totuşi se lasă cucerită, e treptat implicată în afacerile acestuia, autorul nu explică de ce, iar în hăţişul de personaje ale crimei organizate îşi păstrează luciditatea.
Pe de altă parte, există un personaj din poliţie, tot o femeie, Gunilla Strandberg, care a reuşit să-şi convingă şefii să o lase să lucreze de una singură, cu o echipă pe care şi-a ales-o ea, iar din această poziţie îi urmăreşte pe traficanţii de droguri nu numai pentru că aşa procedează poliţiştii oneşti, ci şi în beneficiul propriu, reuşind să strângă, fără ştirea cuiva, averi fabuloase.
Toate acestea cititorul le află însă treptat, într-o acţiune palpitantă, planurile se schimbă mereu după câteva file. S-a mai spus că Guzmanii, pentru că sunt mai mulţi, o familie, aduc cu clanul Corleone. Fireşte că apar războaie între organizaţii rivale, trafic de arme, un număr de poliţişti corupţi şi violenţă extremă. Poate chiar extremă – aceasta fiind încă o mare deosbire de Stieg Larsson.
Un roman poliţist a cărui continuare sigur va aduce surprize.
Alexander Söderberg – Prietenul andaluz. Traducere din suedeză de Laura von Weissenberg. Editura Trei
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
