Reiner Neumann
Puterea puterii
Editura Baroque Books & Arts
Colecţia Savoir vivre. Traducere din limba germană de Mihai Moroiu. Cratea este un ghid captivant despre puterea celor din jur, dar, mai intâi de toate, despre propria ta putere. Cine are putere poate să ajute şi, la fel de bine, poate să distrugă, poate să construiască şi poate să calce totul în picioare.
Reiner Neumann este psiholog şi colaborează frecvent cu preşedinţi de firmă, directori executivi şi cu personalităţi binecunoscute publicului larg. A pregătit până în momentul de faţă peste 15.000 de specialişti şi personal de conducere dintr-un mare număr de firme şi multe concerne aflate pe piaţa bursieră germană (DAX) şi se bucură continuu de cele mai bune aprecieri şi referinţe. Are o experienţă îndelungată ca manager şi consultant. A fost conducătorul pregătirii personalului pentru Departamentul de Vânzări şi Servicii la Siemens Coordination Center din Bruxelles, conducătorul serviciilor de dezvoltare şi formare a personalului la Mannheimer AG din Hamburg, manager departamental la Mummert şi la Kienbaum şi vicepreşedinte la ABB Business Services, în Elveţia.
După terminarea studiilor, Reiner Neumann şi-a desfăşurat activitatea academică la Institutul de Cercetări în Educaţie Max Planck din Berlin şi la Universitatea Ruhr din Bochum.
În cartea de faţă, Neumann discută o serie de situaţii clasice întâlnite în activitatea profesională. Pelcând de la exemple concrete şi familiare, analizează structurile şi regulile după care se exercită puterea. Începe cu aspectele comportamentului individual, apoi se referă la situaţii cu mai mulţi participanţi, iar la sfârşit discută despre factorii esenţiali ai puterii şi ai carierei.
„Despre fostul preşedinte al MG Technologies, există o poveste interesantă referitoare la instituţia puterii: avea pe birou un buton pe care apăsa ori de câte ori dorea cafea. Şi atunci venea o secretară din anticameră şi îi turna cafea – dar din cafetiera aflată chiar la el pe birou. (...)
În cadrul feţei, ochii joacă un rol deosebit. Oamenii consumă mult timp şi energie privindu-se în ochi. Cel mai mult contează frecvenţa şi durata – cu cât ne priveşte cineva mai intens, cu atât percepem mai multă atenţie şi consimţământ. Absenţa gestului este interpretată de obicei drept lipsă de interes, respingere sau sentiment de vinovăţie. Cele mai bune efecte pot fi obţinute de la un partener de discuţie dacă se susţine un dialog de priviri prelungit, dar întrerupt repetat, pentru scurt timp. O privire holbată înseamnă însă o mare greşeală. Iar una neclintită transmite un sentiment de disconfort, cu tente ameninţătoare. Când două persoane se privesc fix, poate fi preludiul unui conflict.
Cel mai important în mimică: zâmbiţi! Persoanele care zâmbesc fac o bună impresie. Zâmbetul este cea mai limpede cale de a transmite bunăvoinţă. Zâmbetul este un amortizor important al proastei dispoziţii şi al agresiunii şi atrage o atitudine prietenoasă. Chiar şi obrăzniciile însoţite de un zâmbet nu par la fel de agresive. (...)
Ludovic al XIV-lea a rămas în istorie sub numele de «Regele-Soare».
L’état c’est moi!
Era deviza sa, pe care a impus-o prin concentrarea puterii la Versailles. Iar regele însuşi arăta pe măsura pretenţiilor sale. Cunoscuta pictură a lui Hyacinthe Rigaud, cel mai renumit portretist din Ancien Régime, îl reprezintă în postură impozantă, cu toate însemnele puterii regale: mantie bleumarin brodată cu crini de aur, căptuşită în întregime cu blană scumpă, de hermelină, cu sabia de paradă din aur, sprijinindu-se cu mâna dreaptă de sceptrul de aur, iar pe un taburet somptuos, coroana. Măreţia personajului se face remarcată de la prima vedere.
IF YOU PAY PEANUTS, YOU GET MONKEYS!
Atunci când vă exercitaţi autoritatea de şef, trebuie să ţineţi seama de valorile, mentalitatea şi motivaţia subalternilor, ceea ce vă va ajuta să le cunoaşteţi şi exigenţele. John Stacey Adams a formulat equity theory. Potrivit acestei abordări, oamenii sunt cu atât mai dispuşi să se lase conduşi şi să muncească mai intens cu cât consideră mai echilibrat raportul dintre input (spre exemplu, muncă prestată şi implicare în muncă) şi output (de pildă, retribuţie şi condiţii de lucru). În engleză există o expresie cât se poate de sugestivă: If you pay peanuts, you get monkeys! Dacă vor constata o discrepanţă între input şi output, oamenii nu vor fi motivaţi şi vor munci mai puţin. Dar ei se aşteaptă în aceeaşi măsură şi la o împărţire echitabilă a componentelor din output. Lipsa de proporţie determină eforturi din partea celor dezavantajaţi de a realiza din nou echilibrul. Firesc, noţiunile de input şi output sunt întotdeauna percepute diferit, funcţie de criteriile individuale ale fiecăruia. (...)
Frumuseţea este parte a capitalului erotic. Şi oricine poate să profite de ea, dacă ştie să o pună în valoare, cu puţină pricepere şi ceva interes. Pentru început, trebuie să acordaţi atenţie vestimentaţiei, tunsorii şi întregii ţinute. Catherine Hakim constată că femeile cu înfăţişare plăcută sunt avantajate oriunde, inclusiv în ierarhii de top management. Dar dacă arată prea bine şi se comportă prea feminin şi prea senzual, pot obţine un efect contrar, fiind considerate neserioase, pierzându-şi astfel şansele de a ajunge în vârful piramidei. Desigur, Catherine Hakim nici nu pune în discuţie rochia mini care, spune ea, nu are ce căuta în viaţa profesională. Capitalul erotic al bărbaţilor şi al femeilor constă din şarm, temperament, vestimentaţie, bune maniere, eleganţă şi carismă. Oamenii frumoşi sunt mai îndrăgiţi, fiind consideraţi şi mai inteligenţi, iar de multe ori au parte de joburi mai bune. Chiar şi bebeluşii frumoşi se bucură de mai multe zâmbete şi trezesc şi mai mult interes.“ (Reiner Neumann)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
