Ultimii martori ai lui Hitler, de Michael A. Musmanno, in curs de aparitie la Editura Runa (Grupul Editorial Corint), reconstituie, pe baza a zeci de marturii, atmosfera din buncarul lui Hitler, de sub Berlinul asediat * O carte-document despre perioada care a inspirat cunoscuta productie cinematografica Der Untergang * Steiner nu a atacat * Cercul se strange * Sinuciderea, o solutie de luat in considerare
II. Ce face Steiner?
Prezentarea situatiei din dimineata zilei de 22 aprilie dezvaluie faptul ca rusii, atacand pe un front care se intinde 50 de km pe o linie sinuoasa, patrunsesera deja in cartierele din nordul si estul Capitalei. De la cartierul Glienicke in nord-vest si pana la Friedrichshagen in est, au si patruns 11 km in Berlin. Miscarea de incercuire din nord ameninta zona Oranienburg. Gara Stettin se afla sub tirul mitralierelor ambelor tabere, care si-o disputa aprig, la doar doi kilometri de inima Berlinului. Capitala este practic incercuita, cu exceptia unei deschideri de vreo 15 km la Spandav, la vest de orasul care clocoteste. Insa fruntea lui Hitler nu se innoureaza. Atacatorii vor fi coplesiti de contraofensive irezistibile pe flancuri si, cuprinsi de panica, supravietuitorii vor fugi in dezordine peste Oder, unde vor fi nimiciti de armata lui von Busse, care datorita clarviziunii marelui strateg a fost mentinuta chiar acolo.
Fuhrerul ii cere informatii lui Koller. Racneste intruna in telefonul care face legatura cu cartierul general al aviatiei: Ce face Steiner? Steiner? Steiner? A strapuns liniile rusilor? Mai rezista rusii? Au luat-o la fuga?
Generalii, aghiotantii si ofiterii de legatura din buncar isi scrantesc mintea, inaintand diverse pretexte ca sa plece din imediata apropiere a Fuhrerului. Nimeni nu indrazneste sa-i spuna adevarul despre Steiner. Este deja amiaza. Sovieticii au cucerit 16 suburbii si au taiat principala cale de comunicatie a capitalei cu Dresda.
Fuhrerul aduna in jurul lui un Stat Major care tremura de frica. Vocea sa, amplificata de dimensiunile salii, face sa vibreze grinzile de beton, explodeaza:
- A atacat Steiner?
Seful biroului de operatiuni, general-colonelul Jodl, urca pe esafod:
- Mein Fuhrer, Steiner nu a atacat.
La nord-vest si la sud-vest de Berlin, avangardele armatelor rusesti se napustesc intr-o cursa nebuna pentru a face jonctiunea. Hitler, care s-a sprijinit cu coatele de masa, se ridica acum de pe hartile de razboi, unde conturul clestelui de otel, care seamana cu o secera, se profileaza amenintator, ca un semn prevestitor de nenorociri. Se reazema de spatarul unui scaun. Ca unul care a vrut sa ignore cutremurul de sub picioarele sale, observa acum consternat pamantul despicandu-se in fata ochilor sai. I se poate intampla asa ceva? Infrangerea armatelor sale este insuportabila, depaseste puterea lui de intelegere. Dar ca ordinele sale au fost ignorate, asta este de neconceput, inimaginabil. Simte cum ii ingheata maduva in oase. O clipa ramane fara grai. Apoi explodeaza ca un vulcan: A fost tradat!
- Am fost tradat de SS! De SS! La asa ceva nu ma asteptam! Niciodata! SS-ul!
Din fiecare cuvant tasnea veninul disperarii sale:
- Sunt niste tradatori!
Dar Hitler nu se opreste aici. Toti generalii sunt tradatori! Toti soldatii sunt niste pampalai fricosi! Tot poporul german este ingrat! Niciodata acesti oameni nu au stiut sa-i aprecieze maretia, sacrificiile pe care le-a facut el si nici gloria pe care a castigat-o el pentru poporul german. Lava incandescenta a amaraciunii se revarsa fara incetare. Nimeni nu indrazneste sa-l intrerupa. Apoi se face liniste. Hitler se clatina, ochii privesc in gol, fata ii este palida, flacarile crizei sale de nervi par ca s-au stins. E doar o iluzie. Incepe iar sa-si arunce fulgerele nimicitoare. Poporul german va regreta amarnic ziua in care l-a injosit in asa hal. Atunci o sa astepte de la el sa-l scoata dintr-un dezastru iminent si dintr-un haos cumplit, dar nu merita sa fie salvat. O sa refuze sa-l mai conduca, nu vrea sa mai fie steaua lui calauzitoare. Hitler gesticuleaza salbatic, cu mainile deasupra capului, tremura din tot corpul. I se gatuie vocea, ca si cum ar profeti destinul intregii umanitati:
- O sa ma impusc!
Apoi se pravaleste intr-un scaun.
(...)
Hitler ordona distrugerea tuturor documentelor sale personale. In lagarul de la Garmisch, aghiotantul personal al lui Hitler, Julius Schaub, un lungan necioplit, dar devotat ca un caine, mi-a relatat cu lacrimi in ochi cum a realizat el ca aceasta distrugere a actelor stapanului sau prevesteste sfarsitul. A luat planurile si documentele, scrisorile si memoriile din seifuri si toate teancurile de acte ale Fuhrerului si le-a dus in gradina, le-a stropit cu benzina, iar flacarile lor galben-rosietice au adaugat inca o coloana tremuratoare de foc celor care se inaltau peste tot in oras. Apoi s-a dus la Munchen si la Berchtesgaden si a repetat acolo aceeasi trista procedura.
Fuhrerul o cheama pe Eva Braun, pe cele doua secretare, doamna Christian si doamna Junge, precum si pe bucatareasa vegetariana, domnisoara Manziarly, la el in birou:
- E mai bine sa plecati imediat de aici! Avionul vostru va decola peste doua ore. Eu raman aici ca sa mor, dar voi trebuie sa plecati inainte de a fi prea tarziu.
Eva Braun vorbeste cea dintai:
- Stii ca voi ramane cu tine. De asta am si venit.
Si celelalte refuza generoasa oferta.
Alte doua secretare, Christa Schroeder si Johanna Wolf, plecasera deja, la insistentele lui Hitler, inca din 20 aprilie.
Cand, dupa razboi, la Munchen, l-am intrebat pe jovialul general Felix Steiner de ce nu a atacat, asa cum ordonase Hitler, el mi-a spus:
- Raspunsul este simplu. N-aveam cu ce sa atac. Cele trei divizii de rezerva pe care le aveam in subordine la Schorfheide a trebuit sa sprijine, conform ordinului OKW, armata a 2-a, care se batea cu disperare si, intr-o incercare zadarnica de a opri avalansa care venea dinspre vest, au fost pur si simplu inghitite. Cele doua divizii noi, promise de la cartierul general al Vistulei, n-au mai venit niciodata. Am refuzat sa ma folosesc de niste grupuri de soldati fara experienta, stransi in graba. N-am vrut sa-mi pierd ultimul om intr-o operatiune menita chiar de la inceput unui esec nimicitor. Planul de atac se baza pe o serie de factori care nu mai aveau legatura cu realitatea si nu existau decat in imaginatia Cancelarului Reich-ului.
III. Adolf Hitler si Eva Braun
Adolf Hitler isi mangaie parul carunt, isi aranjeaza cravata neagra, zambeste discret frumoaselor sale secretare. Apoi scoate din buzunar un obiect care starneste imediat interesul celor de fata. Zece centimetri lungime, doi centimetri grosime: la o privire mai putin atenta decat cea a celor patru tinere femei, micul cilindru din mana lui Hitler ar putea fi considerat un ruj de buze cu o ornamentatie deosebita.
Ostentativ, Hitler joaca in palma acel obiect galben, desurubeaza capacul minuscul si il asaza cu grija in fata lui pe masa. Apoi se serveste tacticos cu o ceasca de ceai. Ii invita si pe ceilalti si cere servitorilor sa aduca prajituri.
In vreme ce doamnele musca delicat din dulciuri si degusta ceaiul, Fuhrerul intoarce cilindrul auriu si o fiola subtire ii cade in palma.
- Asta, rosteste el si arata spre lichidul de culoarea chihlimbarului din fiola, este cianura de potasiu. Suficienta cat sa omoare un barbat... sau o femeie.
Traudl Junge are 25 de ani; se apleaca in fata si ochii i se umezesc cand aude aceasta remarca, prevestitoare de moarte, a Fuhrerului.
- Cum actioneaza? intreaba ea si se reazema din nou de spatarul fotoliului.
Se mira si ea cum de a fost in stare sa puna o intrebare atat de ingrozitoare. Dictatorul german zambeste din nou, in vreme ce explica efectul complicatului obiect:
- Iei aceasta mica fiola in gura si musti din ea ca dintr-o bucata de zahar.
In timp ce Hitler isi inchide zgomotos maxilarele puternice pentru a explica mai bine fatala muscatura, domnisoara Manziarly, o tiroleza inalta si cu bustul generos, isi musca involuntar limba si e cat pe ce sa scape din mana ceasca din care tocmai se pregatea sa soarba. Gerda Dandanovski-Christian, o frumusete poloneza cu dinti sclipitori si coafura de actrita, zambeste cinic in timp ce se serveste cu o portie de placinta cu mere si, vreme de o clipa, o considera otravita, inainte de a musca din ea cu buzele ei frumos conturate.
Eva Braun, mereu retinuta cand se afla si altii in preajma lui Hitler, isi inclesteaza degetele-i ingrijite de bratele fotoliului. Intr-o superba rochie de seara albastra, cu o floare prinsa in partea stanga, pare sa joace rolul unei lady intr-o reprezentatie de inalta clasa. Isi recita versurile cu timiditatea unei amatoare, dar totusi cu gravitatea cutremuratoare a realitatii netrucate.
- Doare? N-am nimic impotriva unei morti eroice, dar trebuie sa fie nedureroasa.
Zambeste, dar mainile nu i se clintesc. Raman rigide, tintuite de fotoliu, in vreme ce trupul i se crispeaza.
Vocea lui Hitler devine parinteasca:
- Fata mea, n-ai de ce sa-ti fie frica. (Vorbeste ca un tata care explica unui copil ca injectia nu inseamna decat o ciupitura usoara - si totul a trecut!) Efectul este instantaneu si consta in paralizia aparatului respirator si apoi a inimii. Moartea survine intr-adevar abia dupa cateva minute, dar durerile dispar in cateva secunde, fiindca se produc crampe musculare.
Apuca din nou ceasca de ceai si soarbe zgomotos din lichidul galbui-maroniu, care s-a racit deja.
- Linge! striga el si valetul vine repede sa-i toarne din ceainic.
Ceasul arata orele doua dimineata, dar acolo unde este Fuuhrerul pendulele sunt inutile, ca si cum ar fi de jucarie. Nimeni nu se uita la ceas, nici macar pe ascuns, caci cine indrazneste sa se plictiseasca sau sa-i fie somn, atata vreme cat marele om este treaz? Toata ziua au bubuit tunurile si au suierat obuzele. Iata ca, in fine, gurile aducatoare de moarte au tacut. Impasibil ca un hipopotam, buncarul a suportat cu stoicism ploaia de foc din ceruri. Acum fumega si pare ca rasufla usurat pentru ragazul care i s-a acordat. Pe Wilhelmstrasse, pe Vosstrase si pe Hermann G?ringstrasse stau de paza garzile SS, inarmate pana-n dinti cu mitraliere, pistoale si grenade de mana, soldati care au jurat sa-si apere pana la moarte Fuhrerul mult iubit, cel care, aplecat asupra planurilor de campanie, va salva si garzile sale credincioase si toata Germania insangerata din aceste zile si nopti de groaza si disperare.
Din volumul Ultimii martori ai lui Hitler, de Michael A. Musmanno, in pregatire la Editura Runa. Traducere de Sorin Cristescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
