Ultimii martori ai lui Hitler, de Michael A. Musmanno, in curs de aparitie la Editura Runa, parte componenta a Grupului Editorial Corint, reconstituie, pe baza a zeci de marturii, atmosfera din buncarul lui Hitler de sub Berlinul asediat A ramane sau a pleca? Intre certitudinea infrangerii si vraja nebuniei dezlantuite Trupe fantoma in ceata razboiului: contraofensiva Berlinului Unde este Steiner?
Primul paladin al Fuhrerului, feldmaresalul Reich-ului Hermann Goring nu este insa atat de sigur ca rusii nu vor reusi in incercarea lor. Nu este un nebun si nici nu are nevoie de darul profetiei pentru a intelege ce se va intampla cu supravietuitorii in Berlin. Insista pe langa Hitler, intors acum in siguranta si confortul templului sau subteran:
- Mein Fuhrer, fara cea mai mica intentie de a subestima valoarea armatelor noastre invincibile, care n-au cedat niciodata in fata unui inamic las, vreau totusi sa iau in calcul posibilitatea, greu imaginabila, ca rusii si americanii sa faca jonctiunea. Daca s-ar intampla acest lucru, atunci am fi despartiti de grosul fortelor noastre din Bavaria, asa ca imi permit sa va recomand sa parasiti Berlinul si sa ne adapostim in sud.
Hitler ghiceste intentiile corpolentului sau colaborator.
- Ceea ce imi recomandati de fapt, Goring, nu este ca eu sa parasesc Berlinul, ci ca dvs. sa porniti spre un loc mai sigur.
- Nu, nu, mein Fuhrer! Impreuna am pornit la drum si impreuna il vom termina. Va voi ramane credincios si devotat, asa cum am fost intotdeauna credincios si devotat.
- Ma bucur sa aud o declaratie de devotament.
- Mein Fuhrer, sunt de parere ca cineva trebuie sa va reprezinte in Sud, daca Germania urmeaza sa fie taiata in doua, ceea ce desigur nu cred ca le va reusi niciodata rusilor si americanilor.
Apoi Goring isi pocneste calcaiele si isi ia ramas-bun jenat. Pe feldmaresalul Reichului il asteapta deja in Willhelmstrasse un convoi de automobile si camioane. El si-a facut bagajele inainte de a merge la Fuhrer. Trupele americane si ruse nu au facut inca jonctiunea si inca mai exista un coridor ingust intre cele doua armate aflate in ofensiva. Prin acest culoar liber, inca in mana germanilor, Goring goneste la bordul unui Mercedes-Benz de curse.
Furios ca primul sau paladin a manifestat o graba atat de rusinoasa in a scutura praful Berlinului de pe uniforma sa sidefie, ca sa-si salveze pielea, Hitler ordona:
- Sa fie spanzurat imediat tot comandamentul aviatiei!
(...)
Fuhrerul vrea sa stie de ce aerodromurile nu au fost reparate in cursul noptii.
- Chiar si feroviarii sunt in stare sa puna trenurile in miscare dupa cateva ore!
Koller explica:
- Numai pe pista de decolare de la Oranienburg sunt 250 de cratere de bomba pline cu apa, unde solul inmuiat trebuie indepartat cu lopata. Asta inseamna excavarea a 20-25 m3 de pamant.
Koller arata in continuare ca aceste cratere de bomba ar trebui umplute cu material rezistent si ca munca este ingreunata fiindca pe o pista de decolare nu poti folosi decat un numar limitat de oameni, masini si camioane.
- O cale ferata este cu totul altceva. Pe pistele de decolare ale avioanelor noastre grele, cum sunt cele cu reactie, nu se poate proceda la fel de repede. Pe orice teren neconsolidat, un avion ar capota fie la decolare, fie la aterizare.
Insa Fuhrerul nici nu-l mai asculta:
- Ordon ca fiecare aerodrom bombardat sa fie repus in functiune peste noapte!
Generalul Koller paraseste in graba sala, caci se teme ca o sa-l ia gura pe dinainte si o sa ajunga in cine stie ce situatie. In anticamera, ministrul munitiilor, Albert Speer, ii sopteste:
- Lasa-l sa se infurie! In definitiv, habar n-are despre ce vorbeste, doar n-a vazut niciodata cum arata un aerodrom bombardat!
II. Ce face Steiner?
(...)
La 20 aprilie, Frontul 1 bielorus al maresalului Jukov si Frontul 1 ucrainean al maresalului Konev au inceput o miscare de incercuire a Berlinului. Avand ca obiective Naven in nord-vest si Beelitz in sud-vest, aceste doua grupuri de armate au inaintat precum falcile unui cleste gigantic ale carui manere se aflau la Kustrin, destul de aproape de Hitler, care, adancit in studiul hartilor, nu voia sa vada ca partida este pierduta. Considera ca este necesara concentrarea trupelor de pe latura de nord a clestelui pentru a nimici aceasta bariera de otel si apoi sa se faca jonctiunea cu trupele din Capitala. Dupa ce vor fi nimiciti astfel navalitorii din nordul Berlinului, se va indrepta asupra laturii de sud, pentru a o indoi pur si simplu, asa cum face un fierar cu o bucata de metal incandescent, si atunci va incepe fuga in debandada a rusilor.
La miezul noptii, Hitler isi cheama frizerul si, in vreme ce cavalerul foarfecelui ii ajusteaza parul, le striga aghiotantilor sai:
- Veti vedea, rusii vor cunoaste la portile Berlinului cea mai sangeroasa infrangere din toata istoria lor!
Tot restul noptii si toata ziua urmatoare, telefoanele si cablurile telegrafice s-au incins de atatea ordine expediate. Curieri in avioane, pe motociclete si in masini rapide au transmis executantilor acestui plan detaliile unei temerare contramanevre tactice menite sa opreasca ofensiva sovieticilor si sa-i puna pe fuga pana dincolo de Oder.
Atacul dinspre nord se va desfasura sub comanda generalului SS Steiner, caruia i se vor subordona toate unitatile participante la aceasta ampla operatiune. Hitler va dovedi astfel tuturor generalilor de armata incompetenti cum o infrangere iminenta se poate transforma intr-o victorie glorioasa. Cere legatura cu generalul Koler, la cartierul general al aviatiei din Wildpark-Werder:
- Fiecare om disponibil din Luftwaffe, din zona cuprinsa intre Berlin si coasta marii, de la Stettin pana la Hamburg, se va subordona planului de atac.
Generalul Koller raspunde ca el nu poate constitui decat niste cete, nu unitati combatante. Si unde urmeaza sa aiba loc atacul? Dar Hitler i-a trantit deja telefonul. Koller telefoneaza generalului Krebs, seful Marelui Stat Major:
- Ia asculta Krebs, trebuie sa-mi pregatesc oamenii pentru un atac, dar unde naiba o sa fie atacul?
Hitler intervine in convorbire. Vocea lui enervata rasuna in aparat:
- Puneti la indoiala ordinul meu? Cred ca m-am exprimat suficient de clar: toate efectivele aviatiei din regiunea de nord, care vor putea fi disponibile pentru lupta pe uscat, trebuie trimise imediat lui Steiner. Orice comandant care isi va retine trupe este pasibil de pedeapsa cu moartea in termen de cinci ore. Asta trebuie sa o afle toti comandantii. Ei personal raspund cu capul de trimiterea la lupta a tuturor soldatilor, pana la ultimul om!
Asa a spus Fuhrerul.
Koller telefoneaza generalului Detlevsen, seful biroului de operatii de la Marele Stat Major al armatei si cere informatii despre atac. Detlevsen ii raspunde:
- Nici noi nu stim nimic. Tot ceea ce stim este ca generalul Steiner executa ordinul si ca trupele lui marsaluiesc undeva pe la Schonwalde.
Koller bajbaie inca in intuneric in privinta desfasurarii planului, a detaliilor ofensivei, a obiectivelor ei, a momentului exact, a punctelor de aprovizionare a trupelor etc. Il suna din nou pe generalul Detlevsen:
- Unde-i Steiner?
Nimeni nu stie, se spune ca ar putea fi la Oranienburg.
Precum un majordom imperial care la ordinul suveranului sau pune sa i se coaca o prajitura fara faina, oua si unt, Koller incearca in graba sa adune materialul necesar. Ordona generalului de aviatie Strumpf sa-si organizeze personalul de la sol pe companii si batalioane. Il instiinteaza pe aghiotantul de aviatie al lui Hitler, colonelul von Below, despre avioanele pe care trebuie sa le arunce in lupta. Von Below ii transmite ordinul Fuhrerului ca avioanele trebuie sa-si limiteze activitatea numai la bresa de la sud de Kottbus. Koller il intreaba acum pe generalul Krebs despre dimensiunile exacte ale bresei de la Bottbus. Krebs ii raspunde ca el a vorbit cu Fuhrerul si acesta a dat ordin acum ca operatiunea sa nu se limiteze doar la "gaura aia". Koller vorbeste singur:
- Asta-i tipic. La fiecare cinci minute altceva. Naiba sa mai opereze in asemenea conditii.
Von Below ii transmite lui Koller ca Fuhrerul asteapta ca unitatea Spremberg sa fie aprovizionata pe calea aerului. O ora mai tarziu, Morzick, seful transporturilor aeriene, ii raporteaza lui Koller ca "nimeni nu stie unde se afla de fapt unitatea Spremberg. Departamentul de operatiuni al armatei nu ne poate spune nimic despre ea".
Intre timp, tancurile rusesti au strapuns cercul interior al pozitiilor de aparare ale Berlinului. Localitatea Erkner, de la extremitatea sudica a orasului, si alte sapte pozitii fortificate din suburbii, aflate la o distanta de 5 pana la 16 km de capitala, au cazut in mainile sovieticilor, care patrund in Berlin si dinspre nord-vest, prin cartierele Weisensee si Pankow. Artileria sovietica bombardeaza acum centrul orasului. Unde cad obuzele tasnesc ca dintr-o fantana arteziana tigle, mortar si bucati de pavaj.
Generalul Strumpf reuseste sa adune pentru batalie doar 12.000-15.000 de soldati. Pe 21 aprilie, catre miezul noptii, Fuhrerul il cheama la raport pe generalul Koller, in vederea atacului care trebuia sa inceapa la revarsatul zorilor. Koller este pesimist. Ce se poate face cu niste trupe fara experienta luptelor, carora le lipseste atat armamentul individual, cat mai ales armamentul greu? Intelege de pe acum ca cele doua falci ale clestelui rusesc se vor inchide, imposibil de oprit, la vest de Berlin. Dar Hitler tine sa-i dea o lectie generalului de aviatie:
- Veti vedea ca rusii vor cunoaste in fata portilor Berlinului cea mai mare si mai sangeroasa infrangere din toata istoria lor!
Din volumul Ultimii martori ai lui Hitler, de Michael A. Musmanno, in pregatire la Editura Runa. Traducere de Sorin Cristescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
