Ziarul de Duminică

Ucigaşă ori victimă?/ de Elisabeta Lăsconi

Ucigaşă ori victimă?/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

12.09.2013, 23:56 237

Dacă v-au intrigat quilt-urile din „Ultima fugară” de Tracy Chevalier şi aţi început să vă interesaţi de arta unică încorporată în ele, merită să le regăsiţi în romanul „Alias Grace” al prozatoarei canadiene Margaret Atwood, căci eroina are şi ea pasiunea quilt-urilor, şi alege ca model „Copacul Paradisului”, dar îl realizează în manieră personală. Quilt-ul cu pricina este emblema şi oglinda cărţii, ce îşi dezvăluie semnificaţiile abia în final.

„Alias Grace” propune o incursiune în trecut, evocând Canada în deceniile de la mijlocul sec. al  XIX-lea (o societate stratificată, moda spiritistă, prime tentative de a înţelege nebunia şi tulburările psihice) şi investighează condiţia femeii în variate ipostaze, printr-o poveste plină de tensiune şi secrete, surprinde psihologii şi destine ieşite din comun, silite să se ascundă, rămase în umbră datorită prejudecăţilor şi convenţiilor epocii.

Romanul porneşte de la un fapt divers ce a zguduit Canada – o crimă comisă în 23 iulie 1843, când un bogat proprietar şi menajera lui sunt ucişi cu o cruzime rară. Suspecţii sunt servitorii casei, ei trec graniţa americană, sunt prinşi foarte repede, dar la proces primesc pedepse diferite: James Mc Dermott, găsit vinovat, este spânzurat, complicea lui, Grace Marks, este condamnată la închisoare pe viaţă.

Autoarea a descoperit povestea, Grace Marks i-a trezit curiozitatea: avea 16 ani la proces, era frumoasă, ştia să scrie şi să citească. A petrecut 30 de ani în detenţie (însemnând nu doar închisoare, ci şi azilul de nebuni), timp când asupra ei au plutit dubiile – criminală capabilă de violenţă teribilă sau victima unor circumstanţe nefericite. Graţiată, a plecat în America, unde i s-a pierdut apoi urma.

Acţiunea romanului începe în 1859, când Grace Marks, condamnată pe viaţă, se ofileşte în detenţie. Nimeni însă nu ştie adevărul, căci ea însăşi a oferit trei versiuni diferite ale faptelor, apoi a ales tăcerea, încât se nasc întrebări legate de vinovăţia ori nevinovăţia ei, de posibila amnezie ori disimulare. Grace nu pare nebună, deşi a stat o lungă perioadă în ospiciu, nici criminală, deşi a fost condamnată la închisoare pentru crimă.

Un tânăr medic, Simon Jordan, dornic să se specializeze în maladiile psihice, încearcă să-i înţeleagă personalitatea: îi cere să rememoreze tot, să-şi destăinuie vise şi ambiţii. Şir de întrebări amplifică incertitudinea: a maipulat pe ucigaş ori s-a trezit manevrată şi prinsă într-o situaţie fără ieşire? îşi aminteşte exact faptele ori suferă de o amnezie ce îngroapă adânc momente şi episoad? a fost părtaşă la crimele oribile sau doar obligată să asiste la masacru?

Romanul îi reface biografia ce explică şi traumele şi posibila crimă: copilăria petrecută în sărăcie, cu un tată beţiv şi profitor şi o mamă bolnavă, emigrarea din Irlanda în Canada, pierderea mamei şi muncile grele făcute de timpuriu, slujba de servitoare când descoperă alte aspecte ale lumii, suita de iniţieri ca experienţe sociale în case dominate de separaţia stăpâni – servitori, prietenia şi duşmănia modelându-i felul de a vedea lumea.

Scriitoarea fixează în tuşe groase fresca socială pe care se grefează drama psihologică. Nu lipsesc de lângă Grace îndrăzneţii, cei ce vor să-şi făurească alt destin, oferind istorii interesante: prietena ei moartă îi bântuie inconştientul, negustorul devenit hipnotizator jonglează abil cu tamponul conştiinţei, oamenii legii aduc norme fixând supraconştiinţa. Doar tânărul medic încearcă unificarea straturilor fragmentate ale psihicului ei.

Margaret Atwood este o maestră a ficţiunii, dificil de încadrat într-o formulă, de vreme ce romanele ei masive jonglează cu multe convenţii, de la proza psihologică la fantasy, de la thriller la SF – fie şi o sumară prezentare a cărţilor ei deja traduse o demonstrează! Cei ce o vor citi abia acum vor avea revelaţia unei mare scriitoare, comparabilă cu John Fowles, cu nobelizata Doris Lessing. 2013 i-ar putea aduce şi ei Premiul Nobel, pe deplin meritat.

 

Margaret Atwood, Alias Grace, traducere din limba engleză şi note de Nicoleta şi Florin Irimia, Editura Leda, 2013, 672 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO