Ziarul de Duminică

Ubu ambalat în hârtie/ de Radu Constantinescu

Ubu ambalat în hârtie/ de Radu Constantinescu

Ubu ambalat în hârtie/ de Radu Constantinescu

Autor: Radu Constantinescu

09.12.2011, 00:03 96

Puterea parvenită de nicăieri, dar capabilă de orice, întrupată în Tatăl Ubu şi Mama Ubu, apare pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, într-un spectacol aşezat sub semnul hârtiei, adică al derizoriului. Regia, decorul şi costumele sunt semnate de regizorul francez Alain Timar.

Piesa lui Alfred Jarry, pornită de la o glumă a unor liceeni, îi ridiculizează pe dictatorii gata să facă orice pentru a-şi atinge scopurile. Dar mai mult decât atât, face o analiză dură şi lucidă a comportamentelor umane. După premiera cu eşec scanadalos a piesei,Ubu a intrat în mitologia modernă: ziarele franceze folosesc zilnic epitetul ubuesque pentru a descrie persoanele încrezute, parvenite.

În România de dinaintea lui 1989 punerea în scena a piesei lui Alfred Jarry, Ubu rege, a apărut ca un gest împotriva regimului comunist; după căderea regimului ceauşist, Tatăl Ubu a apărut mai rar pe scenele teatrelor din ţara noastră. Iată, însă, că la Cluj cuplul Ubu a revenit pe scenă în această săptămână în montarea regizorului Alain Timar. Inedit este faptul că directorul Theatre des Halles din Avignon nu ne arată un singur Ubu, ci un şir de Ubu-uri, spectacolul făcând, în plină criză financiară mondială, un rechizitoriu la adresa banilor şi a dictaturii financiare.

"În ziua de azi, puterea pe care o denunţăm nu mai este puterea exclusivă a unui dictator, cum au fost Ceauşescu sau Hitler, e vorba de o altă putere. În esenţă, e vorba despre puterea banilor şi a sistemului, a unui sistem în care suntem cu toţii prizonieri" spune Alain Timar despre Ubu rege. În viziunea sa, puterea împotriva căreia trebuie să luptăm este în esenţă o putere financiară difuză care într-un fel ne depăşeşte şi ne ţine prizonieri. "Nu denunţ un sistem politic anume, ci altceva, un sistem care este la fel de opresor, la fel de violent faţă de individ " spune Alain Timar.

Regizorul francez s-a stabilit la Avignon după terminarea studiilor universitare şi după colaborări cu numeroase teatre. Aici a înfiinţat Theatre des Halles, pe care îl conduce din 1983 şi unde lucrează ca regizor, scenograf şi artist vizual. A regizat aproape 50 de piese în Franţa şi în străinătate. Creaţiile lui artistice arată o tendinţă constantă de deschidere către alte culturi, regiile sale prelucrând opere ale dramaturgilor contemporani, dar şi opere de mult uitate ale unor scriitori clasici. El se autodefineşte de altfel ca "un cosmopolit care iubeşte să rupă barierele şi să depăşească graniţele false sau reale." Alain Timar este unul dintre puţinii regizori francezi care regizând în străinătate reuşeşte cu uşurinţă să depăşească barierele lingvistice şi realizează spectacole puternice şi inovatoare.

În dialogul cu András Visky, regizorul explică metafora hârtiei care domină întreaga montare de pe scena Teatrului Maghiar din Cluj. În concepţia sa, hârtia este metafora dictaturii financiare, metafora puterii care se îngraşă tot mai mult ca şi personajele din piesă. Este şi metafora a ceea ce este difuz, hârtia fiind, în esenţă, simbolul derizoriului. Puterea, banii care ne opresează sunt derizorii, afirmă Timar. Dar, vrem/nu vrem, ei reprezintă puterea supremă, deşi dacă luăm o bancnotă şi o rupem, tot hârtie este… Utilizarea hârtiei în spectacol este metafora puterii şi a banilor - care nu sunt, până la urmă, decât… hârtie.

Din distribuţie fac parte: Zsolt Bogdán, Áron Dimény, Loránd Farkas, Sándor Keresztes, Ervin Szűcs, Loránd Váta, Csilla Albert, Enikő Györgyjakab, Emőke Kató, Júlia Laczó, Tünde Skovrán, Csilla Varga.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO