Ziarul de Duminică

Tragedia de la Shanghai/ de Ziarul de duminică

Tragedia de la Shanghai/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

23.04.2015, 23:50 57

Peter Harmsen

Stalingradul de pe Yangtze

Bătălia pentru Shanghai – 1937

Editura Corint istorie

Traducere din limba engleză de Diana Dumitru. Prefaţă de Petre Otu.

Este o idee comună, regăsită în toate manualele şi lucrările de istorie, precum şi în opinia publică, faptul că al Doilea Răz­boi Mondial a izbucnit la 1 septembrie 1939, odată cu atacul Germanici asupra Poloniei. Conformându-se garanţiilor acor­date statului polonez la 31 martie 1939, Franţa şi Marea Britanie au declarat război celui de-al Treilea Reich, la 3 septembrie 1939. La fel ca prima conflagraţie mondială, a doua a izbucnit tot pe pământ european, având şi o primă etapă circumscrisă bătrânului continent (1939-1941). După ce Corpul Expediţionar Japonez a atacat baza americană de la Pearl Harbor (7 decembrie 1941), războiul a devenit mondial.

Această variantă clasică trece sub tăcere, însă, un conflict de mari proporţii din Asia, unde două dintre cele mai mari şi mai vechi naţiuni ale acestui continent s-au înfruntat pe scară largă încă de la începutul deceniului al patrulea al veacului trecut. Este vorba despre China şi Japonia. Pe fondul unor dispute mai vechi şi al unei percepţii negative reciproce, s-a ajuns la confruntări de amploare, unul dintre cele mai importante tea­tre de război fiind, în două rânduri, Shanghaiul, cel mai mare oraş chinez din acea perioadă.

Comparaţia pe care o face Peter Harmsen între Shanghai Slalingrad este justificată mai ales din perspectiva faptului că principalul teatru de confruntare a fost, în ambele cazuri, o mare localitate, luptele desfaşurându-se în „focar", ele având un caracter extrem de violent. Practic, fiecare stradă, casă, subsol, scară, intersecţie au fost aprig disputate, nu de puţine ori ele trecând dintr-o tabără într-alta chiar în aceeaşi zi. Evi­dent că în asemenea condiţii nu mai este loc de mare strategie, înfruntările individuale şi în grupuri mici prevalând. Germa­nii au numit războiul lor urban hidos Rattenkrieg („război de şobolani"). Ei glumeau cât se poate de amar spunând că deja „cuceriseră bucătăria, dar mai duc lupte pentru cucerirea su­frageriei". Afirmaţiile germanilor se potrivesc cu situaţia din Shanghai în lunile de confruntare dintre chinezi şi japonezi.

În plus, trupele chineze, aflate în inferioritate tehnică, au apelat şi la tactica „pământului pârjolit", aplicată de armata rusă în timpul campaniei lui Napoleon şi de sovietici în bătă­lia Stalingradului, dar şi în alte confruntări desfăşurate în anii 1941-1942. În atari condiţii, distrugerile în cele două oraşe au fost imense, iar pierderile de vieţi omeneşti, foarte însemnate, mai ales pentru partea chineză, aşa cum am arătat mai sus.

Există, desigur, şi diferenţe majore între cele două bătălii, evidenţiate clar de autor. Una dintre ele ţine de existenţa conce­siunilor internaţionale (Concesiunea Franceză şi Concesiunea Internaţională) create în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o materializare a tratatelor inegale, impuse Chinei de către puterile occidentale. Deja, în august 1842, odată cu semnarea Tratatului de la Nanjing (Nanking), Shanghaiul figura printre cele cinci porturi deschise comerţului liber.

Peter Harmsen nu se opreşte numai asupra detaliilor con­fruntărilor din Shanghai şi din împrejurimi, ci relevă şi sem­nificaţiile internaţionale ale bătăliei. Una dintre cele mai interesante vizează implicarea germană în conflictul sino-japonez, chinezii beneficiind de un grup important de consilieri germani, în frunte cu Alexander von Falkenhausen. Decizia în acest caz i-a aparţinut lui Chiang Kai-shek, liderul naţionalist chinez, care aprecia rigurozitatea şi eficienţa germane, dar, desigur, lucrurile au fost mai profunde, iar cauzele trebuie căutate în modul în care se încheiase Primul Război Mondial. Germania a fost considerată principala responsabilă pentru declanşarea conflagraţiei, ceea ce s-a reflectat în Tratatul de la Versailles, care conţinea prevederi foarte dure ce au avut rolul de a împiedica refacerea forţei sale militare. Concomitent, revendicările Chinei nu au avut succes în faţa Conferinţei de Pace de la Paris, interesele Japoniei, putere beligerantă, prevalând. În asemenea condiţii, s-a ajuns la o îmbunătăţire a relaţiilor germano-chineze, concretizată în tratatul din 20 mai 1921 prin care Germania renunţa la toate privilegiile deţinute în China în conformitate cu tratatul din martie 1898. Tratatul din mai 1921 reprezintă primul document de acest gen încheiat pe baze egale din istoria modernă a Chinei.

Cartea de faţă este rezultatul a peste 15 ani de cercetări pe tern şi în arhive şi oferă o perspectivă fascinantă asupra aspectelor strategice şi tactice ale luptelor, dar şi o imagine a colosalei tragedii care a lovit sute de mii de persoane.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO