Pisica Patrata face deliciul street-artistilor, dar si al trecatorilor, ea este oriunde pe strazi, in apropierea ochiului oricui i se pare ca nimic nu e mai distractiv, dar si mai profund ca o felina turtita. O bizarerie la fel de „normala" ca si viata paupera dintr-un oras care inca isi cauta identitatea si onoarea pierduta. Nostalgizand temeinic.
In ciuda unei aparente inertii, ca si a unui destul de des intalnit amatorism, preocuparile artistice aplicate pentru schimbarea la fata a spatiului citadin nu sunt putine. Au avut loc performance-uri, experimente
(precum cele din strada Arthur Verona sau din Club Fabrica), campanii („I love Bucharest" este una spectaculoasa, dar sa vedem in ce masura va reusi ea sa invinga prejudecatile caraghioase si mentalitatile uneori grosiere ale autoritatilor!), exista bloguri, apar reviste, se publica volume...
(precum cele din strada Arthur Verona sau din Club Fabrica), campanii („I love Bucharest" este una spectaculoasa, dar sa vedem in ce masura va reusi ea sa invinga prejudecatile caraghioase si mentalitatile uneori grosiere ale autoritatilor!), exista bloguri, apar reviste, se publica volume...Sigur, miscarea artistica a strazii de la noi inca nu a atins cotele din Occident sau Statele Unite. Dar, in acelasi timp, este semn ca nici nu se afla departe timpurile cand, la fel ca in America, street-artists faimosi sau 
grafferi talentati vor fi chemati sa transfigureze cu viziunea lor spatiile unor mari companii. Sau sa coloreze in iluzii cartea orasului. Sa speram, asadar, ca si Bucurestiul va intra in randul marilor centre ale lumii – ca New-York, Amsterdam, Berlin, Barcelona, Dublin, Toronto, Sao Paulo, Bristol ori Melbourne (unde exista o scoala recunoscuta de street-art!) – in care, prin umanizarea spatiului citadin, arta privita din mers devine cel mai viu personaj al strazii. Autentica. Ba, mai mult, de neevitat. In fond, sa nu uitam ca emotia, luata tot „din mers", a stat la baza primelor incercari din domeniu, faimoasa „nose art" (pictarea boturilor avioanelor militare), din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
grafferi talentati vor fi chemati sa transfigureze cu viziunea lor spatiile unor mari companii. Sau sa coloreze in iluzii cartea orasului. Sa speram, asadar, ca si Bucurestiul va intra in randul marilor centre ale lumii – ca New-York, Amsterdam, Berlin, Barcelona, Dublin, Toronto, Sao Paulo, Bristol ori Melbourne (unde exista o scoala recunoscuta de street-art!) – in care, prin umanizarea spatiului citadin, arta privita din mers devine cel mai viu personaj al strazii. Autentica. Ba, mai mult, de neevitat. In fond, sa nu uitam ca emotia, luata tot „din mers", a stat la baza primelor incercari din domeniu, faimoasa „nose art" (pictarea boturilor avioanelor militare), din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.Pisica Patrata* romaneasca este simbolul unui creator de street-art, Alexandru Ciubotaru, care si-a strans lucrarile din ultimul timp, le-a redus la dimensiunile unor stickere (forma initiala sau ergonomica!) si le-a expus la Galeria Mora. Desi metamorfoza in tablou de dimensiuni miniaturale a unei murale de zeci de metri patrati nu-i prea sta in caracter – „caracterul" unui astfel de artist este prin excelenta dinamic, de fuga, nu are timp de brizbrizuri sau rafinari in filigran, fiindca pe strada el nu este un orfevru sau ucenic al lui Ilie Miniat – parintele acestei dihanii simpatice a avut grija sa o expuna in nenumarate ipostaze. Unele sunt fotografii, altele sunt proiecte, iar cand nu, atunci reprezinta, de fapt, schitele initiale ale lucrarilor pe care deja le intalnim in oras.
Alexandru Ciubotaru nu s-a putut insa abtine, in fata acestei rigori a dimensiunii impuse de ceremonialul galeristic, sa nu comita si o abatere. Deh, obiceiurile nu se sterg
cu una-cu doua! De aceea, unul din peretii de la „Mora" este „impodobit" pe viu cu o lucrare programatica. In care sunt cuprinse toate obsesiile autorului: dezarticularea, fantasticul senin, paradoxul, mecanica sexuala, anxietatea, oroarea paralogica.
cu una-cu doua! De aceea, unul din peretii de la „Mora" este „impodobit" pe viu cu o lucrare programatica. In care sunt cuprinse toate obsesiile autorului: dezarticularea, fantasticul senin, paradoxul, mecanica sexuala, anxietatea, oroarea paralogica. In interior, Pisica Patrata este mai accesibila. Parca poti sa pui mana pe ea (desi, atentie, continua sa zgarie!). Cumva insa, nu stiu de ce, pare mai rece. In schimb, pe strada, la liber, acolo unde ii este locul, ea face minuni. Prin calitatile ei taumaturgice. Felinoterapie de grup. De oameni. Trecatori. Transmitand un efect precis prosopoforic. Delimiteaza spatiul protector. Tine zidurile sa nu crape si casele sa nu se naruie. Deci, se poate spune ca pe spinarea ei rectangulara sta, din pacate doar intr-un pes, urbea obosita a Bucurestilor. Aceasta asezare care isi iubeste prea mult istoria, ca sa nu se lase pe tanjala prezentului (cat despre viitor, e mai nesigur decat o pisica normala cu cinci picioare!).
De aceea, abia astept sa treaca iarna! Ca s-o intalnesc din nou pe doamna Pisica Patrata, rostogolindu-se de pe pereti, in strada. Iar noi sa facem doi pasi la stanga binisor si alti trei pasi la dreapta lor...
*) Pisica Patrata, fotografii si desene, Galeria MORA
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
