Brâncuşi a văzut-o dansând, vitalitatea şi frenezia ce emanau din fiinţa ei nu se potriveau cu Lizica, diminutivul cuminţeniei drăgălaşe, aşa că a poreclit-o „Ţiganca”, dar artiştii o cunoşteau ca „mademoiselle Codreano”. A adus-o spre noi Doina Lemny cu o splendidă carte-album: „Lizica Codreanu – o dansatoare româncă în avangarda pariziană”. Fotografiile sepia şi alb-negru redau patina epocii, iar povestea ei aruncă pe cititor în febra avangardei, în inima Parisului din anii ’20 şi anii ‘30.
Lizica s-a născut în 1901, penultima din şirul celor opt copii ai avocatului Ion Sionescu Codreanu, fascinată de timpuriu de lumea artei, căci sora ei mai mare, Irina, era pasionată de sculptură şi pictură. La 18 ani urmează Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti şi, totodată, cursuri de dans. Şi îndată după Marea Unire, în vara anului 1919, Lizica şi sora ei Irina pleacă la Paris, pentru studii: prima ca să frecventeze o şcoală de dans, a doua – pentru a studia sculptura cu Bourdelle şi Brâncuşi.
Pe de o parte, Lizica urmează cursurile Bronislavei Nijinski, pe de altă parte, simte pulsul revoluţiei care cuprinsese mediile artistice, asistând cu sora ei la discuţii şi întâlniri ce vor schimba faţa artei europene – Constantin Brâncuşi, Tristan Tzara, Sonia Delauney, Man Rey. „Ţiganca” se avântă în improvizaţii originale, pe muzica lui Erik Satie, Prokofiev şi Igor Stravinsky, dansează în spectacole-eveniment, inovând prin mişcări şi ţinută, e plină de idei originale.
Lizica Codreanu alege şi alte căi de formare decât baletul clasic: gimnastică şi acrobaţie de circ. Îşi construieşte migălos fiecare apariţie, alege de fiecare dată costume şi machiaj pe măsura stilului ei original de a dansa. Cei care o susţin ca să-şi realizeze viziunea prin scenografie şi costume sunt mari creatori ca Brâncuşi ori Sonia Delauney. Instinctul ei artistic impresionează şi astăzi, la o simplă privire a fotografiilor păstrate. Dar în epocă, îndrăzneala o apropie de marile dansatoare – Loie Fuller, Isadora Duncan sau Martha Graham.
Câteva spectacole susţinute într-un singur an, 1926, arată câte valenţe artistice are tânăra dansatoare: interpretează rolul Pierrot Fulgerul în „Le Petit Parigot” (Micul parizian), un roman cinematografic, în costumele create de Sonia Delauney, dansează Primăvara de Mendelsohn, Moment exotic de Lenormand şi Frescă de Debussy în cadrul Baletului Francez, participă la „marele spectacol de music-hall” la Theatrul Eden din Milano.
Pe cât de fanteziste sunt apariţiile în spectacolele noilor arte, pe atât de discretă este viaţa personală. Povestea de iubire cu Jean Fontenoy iese la iveală abia în decembrie 1926, când cei doi se căsătoresc. Jean Fontenoy este o personalitate excepţională din alt mediu cultural: scriitor şi jurnalist deja cunoscut, redactor la agenţia Havas. Lizica îşi urmează soţul într-o misiune la Shanghai, petrece în Orient câţiva ani, aici se naşte şi fiul lor, François.
Întoarcerile în România în 1933 şi 1936 (pentru expoziţia surorii ei la Ateneu), divorţul îi schimbă viaţa. Întâlnirea cu Orientul a marcat-o decisiv: în 1938 deschide un centru de cultură hindusă, începe cursuri de iniţiere în Hatha Yoga şi de terapie, practică în care îşi foloseşte ştiinţa adunată despre corp şi mişcare. Se dedică total noii discipline, iar prin centrul ei trec personalităţi ale secolului XX, de la actori şi scriitori ca Peter Ustinov şi Eugène Ionesco, la capete încoronate ca Grace de Monaco, Ducele şi Ducesa de Windsor, ori celebrităţi ale tuturor artelor – dirijorul Charles Munch sau Coco Chanel.
Cartea provoacă două exerciţii de admiraţie, unul faţă de cea răsfăţată de Brâncuşi cu o poreclă de alint, Ţiganca, altul faţă de autoare. Doina Lemny impresionează prin pasiune însoţită de competenţă impecabilă (cercetător la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou Paris) şi de sensibilitatea faţă de spaţiul românesc, din care au pornit atâtea talente dornice să cucerească Parisul. Şi unele chiar au reuşit.
Doina Lemny , Lizica Codreanu – o dansatoare româncă în avangarda pariziană, Editura Vellant, 2012, 116 pag.
Credit fotografii de epocă: Vellant
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
