În a doua zi a recentului Salon al Cărţii de la Paris, 22 martie, vizitatorii au avut o surpriză – au putut asista la lansarea cărţii bibliofile şi bilingve a fizicianului Basarab Nicolescu – Teoreme poetice. Actorul şi regizorul Marc Zammit a citit o selecţie de teoreme poetice. Cartea, retipărită recent la Editura Curtea veche, a mai apărut, cu vreo trei ani în urmă, la Biblioteca Municipală Bucureşti, în tiraj confidenţial, greu de procurat. Este un volum admirabil pe care mă bucur acum să-l semnalez la această rubrică, o carte splendidă, în română şi franceză, cu 13 minunate desene ale graficianului Mircia Dumitrescu.
Cine este Basarab Nicolescu? Născut în martie 1942 la Ploieşti, este fizician teoretician la CNRS (Centre National de Recherches Scientifiques) la Universitatea din Paris, membru de onoare al Academiei Române, preşedinte al CIRET (Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires), director al colecţiei „Transdisciplinarité" la Éditions du Rocher, Paris. A publicat mai multe volume şi la noi. Se preocupă de mult timp de relaţiile dintre ştiinţă şi artă, dintre ştiinţă şi poezie, dintre ştiinţă şi filozofie. A creat, împreună cu René Berger, grupul de reflectie asupra Transdisciplinarităţii de pe lângă UNESCO, care reuneşte oameni de stiinţă de înalt nivel, dar şi un poet argentinian, un plastician portughez, un filosof şi un sociolog francez, si traducătorul Bibliei ebraice şi al Coranului, André Chouraqui. Prin urmare, un fizician teoretician reputat, un remarcabil intelectual.
De informaţiile despre transdisciplinaritate trebuie să ţinem seamă când analizăm acest volum.„Teoreme poetice” a apărut în original în 1994, la Editions du Rocher, şi a dispărut instantaneu în Franţa, cum s-a întâmplat şi cu ediţia de acum trei ani de la noi. Este o carte cu 13 părţi distincte, care pot fi citite separat, fiecare – spuneam, în noua ediţie –, precedată de un desen al inspiratului Mircia Dumitrescu. Prima parte se cheamă „Nivele de realitate”, „Raţiunea”, „Ştiinţă şi tradiţie”, „Sensul”, „Transdisciplinaritatea”, „Poetica cuantică”, „Cosmodernitatea”, „Prostia”, „Natura”, „Terţul tainic inclus”, „Dumnezeu”, „Viaţa - Moartea” şi ultima – „Eu”.
Prima întrebare pe care şi-o poate pune orice cititor: nu cumva titlul acesta este un oximoron? Toţi cei care au scris despre ea au ţinut să observe întâi acest lucru, „un oximoron frumos, spunea unul dintre ei, mai ales când oximoronul în cauză pare să conţină promisiunea unei legături misterioase între ştiinţe şi expresia artistică”.
Lectura „teoremelor” e un vertij, o călătorie într-un spaţiu în care interacţionezi cu nivele diferite de realitate, cum spune autorul, care se încrucişează şi se întrepătrund. Sunt câteva sute de teoreme care explorează relaţia dintre gândire şi real, care, la rândul ei, luminează relaţia existentă între real şi gândire. Pentru Basarab Nicolescu „imaginarul poetic nu e altceva decât imaginarul cuantic.” „Teoremele” sunt un fel de aformisme, ceva mai complicate, presupunând şi cunoştinţe ştiinţifice.
Fireşte au fost şi critici care au susţinut că „un oximoron frumos nu e obligatoriu garanţia unei idei foarte originale” şi că multe aforisme ar fi „exaltaţii metafizice şi transdisciplinare”, dar acceptau că „veţi găsi imagini frumoase cu care chiar ateul cel mai intransigent poate să se simtă de acord”.
Oricum ar fi privită, e o carte cel puţin provocatoare, în care Basarab Nicolescu vorbeşte despre cunoaşterea poetică în relaţie cu cunoaşterea cuantică, despre cunoaşterea „terţului tainic inclus”; încearcă să definească noţiuni estetice, timpul poetic, imaginarul, cuvântul, prin termenii fizicii cuantice şi invers; vede imaginarul poetic din punctul de vedere al transdisciplinarităţii – „imaginarul poetic nu-i nimic altceva decât imaginarul cuantic“;„cuvintele sunt cuante“, iar inspiraţia poetică - „percepţia respiraţiei solidare a diferitelor nivele de Realitate“; mai aflăm că „teoremele poetice nu dovedesc nimic“ şi că rolul lor nu este „de a deschide, ci de a lăsa să pătrundă“.
Prin urmare „teoremele poetice” sunt reflecţii intelectuale care au şi o latură morală. Nişte mostre de gândire în stare pură, se mai spunea, foarte plastic. Basarab Nicolescu introduce în procesul cunoaşterii poezia.
*) Basarab Nicolescu – Theoremes poetiques. Teoreme poetice, Curtea veche publishing. Traducere din franceză de L.M.Arcade. Viziune grafică şi ilustraţii Mircia Dumitrescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
