Se întâmplă, nu doar o dată, în istoria cărţii ca raportul dintre text şi imagine, dintre ce se spune şi ce se vede, dintre lectură şi "lectură" să devină altceva decât obişnuinţa noastră prevede. În cazul volumului Temple - publicat în română şi în engleză - de Sorin Fildan, (Cluj-Napoca, Ed. Cordial Lex, 2011, 128 p.) caracterul convenţional al lecturii şi aşezarea scriitorului, a graficianului şi a cititorului în faţa paginii de format A4 se modifică radical. Autorul textului semnează, întâi de toate, nişte poeme care nu sunt neapărat numai poeme. Întemeindu-se pe o precunoaştere a simbolisticii esoterice puse în joc, poetul devine jongleurul unui sistem complex de semnalizare care duce mult dincolo de textul propriu-zis, de vehiculul metaforei şi tine să invite de intrarea într-un teritoriu hermetic, de magician, unde vocabulele prind viaţă şi devin chei pentru deschiderea sau închiderea unor configurări ale realului, ca şi ale dincolo-de-realului. Din acest punct de vedere, poeziile nu mai sunt text, ci pre-text, iar finalitatea lor vizează un soi de vrăjitorie, un rebus care pune lumea într-o altă ordine ce te invită la descifrare.
Punând împreună text şi imagine în felul în care Temple o face obţii o invitaţie la plonjări de adâncime şi de înălţări către alte orizonturi, din categoria celor la care se gândea un părinte al bisericii de la sfârşitul Antichităţii atunci când spunea că "Dumnezeu stă în cerul intelectului". Admirabilă operă de artă în care imaginea completează textul, iar acesta din urmă invită la imersiunea prin poarta imaginii către ceva ce urmează a fi descoperit, demersul este şi nu este unul de - numai - artă. De fapt, limbajul artistic ajută la reinstaurarea într-o convenţie unde rolul central al simbolicului este acela de a fi vehiculul către un demers cognitiv şi iniţiatic, situând ţelurile acesteia dincolo de imediatul şi de regula culturii laicizate şi "desvrăjite".
Alexandru Pecican nu părăseşte, de altfel, tradiţia, aparent. Ariergarda pe care o practică este, cum era de aşteptat într-o asemenea autodispunere, o reasertare a tradiţiei, dincolo de vicisitudinile trivialităţii clipei. Ancorându-se în doctrinele secrete care străbat vremurile, transmiţând aluziv şi inventiv lucruri dezvăluite în Corpus hermeticum, în profeţiile nostradamice, în descifrările lui Papus şi nu în ultimul rând în mistica iudaică, el apelează la arta colajului, a fotomontajului, operând cu imagini recontextualizate coerent şi convergent, cu multă prospeţime creativă, dincolo de veşmântul oarecum solemn ce oscilează între registrul antropomorfic şi cel geometrizant. Recapitularea temelor şi motivelor este fastuoasă şi, nu o dată, provocatoare de saţietate , necesitând popasuri mai îndelungate. De la zodiac la formulările cu înţeles obscur, şi de la convocarea - în chiar interiorul planşei - a semnelor scrierii ebraice, la latină (o altă lingua sacra!) şi la figurările omului arhetipal ori a jivinelor celeste, totul pare pus la treabă într-o recapitulare postmodernă prin mijloace şi transtemporală ca atitudine.
Apariţia eveniment a Templelor, interesând categorii de cititori pasionaţi de subtilitate şi de văzul de dincolo de văz, merită să fie înregistrată ca o desfăşurare unde plastica şi literatura sunt doar cărăuşii unor conţinuturi mai mari şi mai inaccesibile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
