A face teatru cu "copiii strazii" - iata o idee indrazneata si originala, cu iz de integrare europeana si, fara indoiala, pe placul a diferite organizatii cu frumoase principii umanitare.
Pariul studentului la Regie Radu Apostol a fost insa acela de a depasi principiile in favoarea artei, singura capabila sa duca la (re)socializarea marginalizatilor. Un pariu castigat.
Nu sunt multi aceia care, specialisti sau nu, sa-si inchipuie ca un asemenea experiment sociologic - in cel mai bun caz psiho-sociologic - se poate solda cu altceva decat cu "numere" (fireste, politic corecte...) sustinute de mici fapturi salbaticite, dezinfectate insa in prealabil, precum pionierii care inmanau flori conducatorilor iubiti.
Ei bine, spectacolul lansat in premiera acum vreo doua saptamani la Teatrul "Ion Creanga" din Bucuresti si produs chiar de acest teatru, in colaborare cu Asociatia "Casa Deschisa" si Centrul de Educatie si Dezvoltare Profesionala, nu este nici pe departe asa ceva.
E, dimpotriva, un spectacol ca toate spectacolele, avand "la baza" o piesa - Acasa (titlu oarecum simbolic) de Ludmila Razumovskaia -, desfasurandu-se in decoruri si costume special confectionate, desi foarte simple (semnatare: Alina Herescu si Gabriela Albu) si fiind jucat cu perfecta seriozitate de catre copii si adolescenti zisi "ai strazii", dar si de doua studente la Actorie, Antoaneta Cojocaru si Rodica Ionescu.
Meritul de a fi realizat acest spectacol, in urma unei munci indarjite si pasionate cu neobisnuitii interpreti, ii apartine lui Radu Apostol, student in anul IV la UNATC, sectia Regie Teatru, clasa prof. Cornel Todea.
Radu Apostol a mai montat un text al Ludmilei Razumovskaia (cel mai jucat, cred, dramaturg rus in Romania, dupa Cehov), tot cu si despre adolescenti.
Piesa pusa in scena acum este inspirata, s-ar parea, din realitatea mai recenta a dureroasei "tranzitii" spre capitalism, tranzitie ale carei victime sunt mai ales copiii si tinerii fara adapost, cei ce dorm in canale si se indeletnicesc cu cersetoria, prostitutia, comertul cu droguri.
Nu e o realitate agreabila si autoarea nu o indulceste prea tare, imaginand, totusi, cateva personaje pure, luminoase si optimiste in ciuda mizeriei materiale si morale in care traiesc.
Ii face ecou, cumva, regizorul, construind in fundul scenei un fel de diorama pe unde se perinda cate o figura induiosatoare precum Charlot sau HA¤nsel si Gretel.
Altminteri, Radu Apostol nu face concesii delicatetii simturilor si simtamintelor "burgheze"; el reconstituie, fara false pudori si gingasii, mediul sordid din care provin - si in care, vai, e de inchipuit ca se pot intoarce - atat eroii, cat si interpretii piesei.
(Ar fi fost insa preferabil, cred, sa procedeze la o discreta localizare, inlocuind numele oraselor rusesti cu toponime autohtone, mai ales ca introduce in spectacol o melodie cantata, daca nu ma insel, de atefan Hrusca).
Dar, inainte de orice, este de apreciat minutia cu care a lucrat Radu Apostol atat cu cele doua colege ale sale de la UNATC, facandu-le sa para "de-acolo", cat si cu insolitii sai neprofesionisti, facandu-i sa-si invete la perfectie replicile si, mai mult, sa le redea cu naturalete si spontaneitate, intr-o implicare totala in actiune si in relatiile cu partenerii.
Numele lor sunt: Alexandra Potroc si Bogdan Tudor (11 ani), Alin Briceag (12 ani), Mihai Marinescu (14 ani), Alina Patoi (16 ani), Moise Mircea si Voda Florian (17 ani), Eugen Tudor si Nicusor Niculescu (18 ani); si Tudose - atat. Atat, intr-adevar?
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
