Sunt mai multe metode prin care se poate evalua „starea generală” a unei ţări. Pot fi efectuate studii savante, urmând metodologii consacrate, se pot face statistici comparative, care pot genera tomuri întregi de concluzii.
Mai este însă o metodă, mult mai simplă şi mult mai ieftină. Se poate alege, din intervalul de timp supus investigaţiei, o întâmplare sau un eveniment relevant. Dacă este să facem o evaluare a României la momentul 1 mai 2014, cred că evenimentul relevant pentru istoria recentă îl reprezintă Referendumul pentru trecerea la Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari desfăşurat la data de 22 noiembrie 2009. Declarat valid, Referendumul cu pricina a arătat că 78% dintre cetăţenii prezenţi la vot au optat pentru un Parlament unicameral cu maximum 300 de parlamentari.
Voinţa populară a fost exprimată categoric şi fără echivoc.
La trei ani de la referendumul cu pricina au avut loc alegeri parlamentare. În urma acestora, numărul parlamentarilor (repartizaţi tot în două Camere) a crescut de la 470 (în vechea legislatură) la 600.
Asta este, scurt şi cuprinzător, „starea României” – o stare în care cei mulţi au fost reduşi la condiţia de figuranţi al căror singur drept este acela de a plăti taxe, biruri şi impozite la bugetul de stat, buget din care se înfruptă, după plac, din ce în ce mai mulţi „aleşi”.
„Vox Populi, vox Dei” e doar un dicton vechi, inactual şi demodat. Democraţia autohtonă, „originală” încă din 1990, devine, pe zi ce trece, tot mai originală.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
