Ziarul de Duminică

Suta de titluri aduce Nobelul?/ de Elisabeta Lăsconi

Suta de titluri aduce Nobelul?/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

03.10.2013, 23:55 134

Joyce Carol Oates este probabil cea mai prolifică scriitoare contemporană, a publicat din 1964 în jur de 50 de romane (dintre care 10 titluri apărute sub pseudonime ca Rosamund Smith şi Lauren Kelly), peste 25 de volume de proză scurtă, se adaugă 8 nuvele şi alte 20 de cărţi din zona ficţiunii pentru copii şi adolescenţi. Şi asta este doar proza, căci opera ei cuprinde şi drame, volume de poezii şi eseuri, câte zece titluri pentru fiecare gen.

A atras atenţia de la început al doilea roman – Grădina plăcerilor lumeşti din 1967 ce deschide o trilogie, i-au urmat Expensive People (1968) şi them (1969), ambiţionând să realizeze o frescă a vieţii americane, poate „Comedia americană”, care să rivalizeze cu imensul ciclu balzacian, aşa cum o sugerează multitudinea mediilor investigate şi galeria de tipologii sociale.

În Grădina plăcerilor lumeşti scriitoarea a creat o eroină memorabilă, Clara cea frumoasă şi hotărâtă să treacă peste barierele sociale, a cărei viaţă i-o jalonează patru bărbaţi: tatăl, fiul şi doi iubiţi cu rol diferit, un seducător şi un posibil soţ. Dar romanul are povestea sa foarte interesantă, Joyce Carol Oates l-a reluat în 2002, cu modificări subtile, cu postfaţa explicativă, mai curând autoportret al tinerei autoare filtrat de perspectiva senectuţii.

În postfaţă scriitoarea mărturiseşte intenţia iniţială de a construi „epopeea americană” şi recunoaşte uimită câte elemente din istoria familiei a absorbit în roman – i le-au revelat studiile altora despre opera ei. Totodată, revine la copilărie şi la adolescenţa sa, punând în paralel destinul lui Swan, fiul Clarei, care sfârşeşte prin a se sinucide, cu devenirea sa ca scriitoare. 

Joyce Carol Oates a avut parte de o viaţă lungă şi împlinită, a văzut transformările unei Americi rurale şi citadine, plecând de la viaţa fermierilor şi a muncitorilor sezonieri până la mediile universitare, poate să depună mărturie despre multe: violenţa din familii în care domneau bătaia, abuzul şi violul, limitele puse individului de locul în care se naşte, lupta pentru a supravieţui, plătind mereu un preţ.

Tot în postfaţă, scriitoarea îşi dezvăluie modelele: Balzac, Stendhal, Flaubert, Dickens, Mann, Faulkner, se referă apoi la Dreiser, şi el posibil model cu O tragedie americană şi Sora Carrie, dar citit după ce îşi scrisese trilogia. Indirect, este mărturia ambiţiei imense de a se situa între cei mai mari scriitori, ambiţie ce pare confirmată în 2013, când numele îi apare pe listele caselor de pariuri pentru Nobel, pe al doilea loc după Haruki Murakami.

Dar în ultimii doi ani, autorii de pe locul doi la pornirea pariurilor au fost laureaţii Nobel – Tomas Tranströmer în 2011 şi Mo Yan în 2012. Se va repeta jocul şi în acest an? Joyce Carol Oates are toate şansele să primească prestigiosul premiu, din multe motive, care ţin de opera ei vastă, depăşind 130 de titluri, de biografie, chiar de contextul semnificativ: au trecut 20 de ani de când a primit premiul o autoare americană, Toni Morrison.

Primul motiv serios îl dă chiar opera ei ce o preschimbă în Balzac al Americii din secolul XX, chiar dacă are o diversitate a genurilor şi a formulelor ce poate deconcerta. Al doilea motiv îl constituie popularitatea în spaţiul suedez: i s-au tradus din 1969 încoace peste 40 de titluri (majoritatea romane, dar şi nuvele şi eseuri), are câţiva traducători fideli. Iar al treilea motiv îl oferă evoluţia harnicei scriitoare, care în ultimul deceniu a publicat câte o carte în fiecare an.

Ca traseu şi receptivitate faţă de momentele traversate în prodigioasa ei carieră, se poate compara cu Doris Lessing, laureata Nobel din 2007. Totuşi, are două concurente serioase din Canada: Alice Munro şi Margaret Atwood (prezentate anterior). Trei scriitoare ca trei zeiţe dornice să primească mărul de aur... Dar asta doar dacă va fi nobelizată literatura de limbă engleză, iar favorita va fi ficţiunea la feminin. 

 

Joyce Carol Oates, Grădina plăcerilor lumeşti, traducere din limba engleză şi note de Mihaela Negrilă. Postfaţă de Joyce Carol Oates; Editura Polirom, 2012, 540 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO