Exista o imagine faimoasa a nebuloasei M16, "Vulturul", care in fotografia realizata in 1995 cu telescopul spatial Hubble pare o splendida pictura nefigurativa. Lumea o cunoaste sub numele de Coloanele Creatiei. Intr-adevar, formatiunile reprezentate acolo trezesc sugestia unor stalpi informi, fantomatici, dar si a unor fapturi fabuloase, ivite intr-un strafund de ocean sub strafulgerarea reflectorului. Sunt, de fapt, niste colosali nori de gaz cosmic, raspanditi intr-o regiune extrem de activa a Galaxiei noastre. Lumina, cu viteza ei formidabila, ne vine de acolo in 7.000 de ani.
Ce vedem noi ca un straniu tablou in culori este, de fapt, rezultatul unei compuneri de trei imagini obtinute in infrarosu, unde galbenul e dat de atomii hidrogenului, albastrul de oxigenul dublu ionizat, iar rosul provine de la atomii ionizati de sulf. Toate aceste emisii reconstituie sugestiv neobisnuitele formatiuni gazoase, care in realitate trebuie sa aiba un aspect mult mai banal. Ele sunt departe de consistenta norilor vanzoliti pe cerul Pamantului, fiind alcatuite in principal din gaz de hidrogen molecular si praf cosmic: acumulari ramase in zona dupa ce fluxurile de lumina ultravioleta emise de niste stele nou-nascute in vecinatate au spulberat, intr-un proces de "fotoevaporare", materia mai expusa si mai putin rezistenta din jur.
Denumirea de Coloane ale Creatiei ii vine nebuloasei M16 de la faptul ca in ele se produc, din loc in loc, acumulari de gaz mai dens, un fel de globule ce tind sa se separe de marele rezervor de substanta unde s-au format. Acestea sunt niste veritabili embrioni de stele, iar la un moment dat, sub efectul gravitatiei, ar urma sa se aprinda si sa devina stele propriu-zise. Pina atunci, presiunea luminii ultraviolete a stelelor deja formate continua asupra Coloanelor, erodand nemilos aceste "stalagmite" ceresti cu suprafete involburate, ca intr-o colosala fierbere.
Dar nu acesta e raul cel mai mare care li s-ar putea intampla. Care se pare ca li s-a si intamplat, dupa unele observatii recente, intreprinse asupra zonei cu un alt instrument de investigare al NASA, telescopul spatial Spitzer. O noua fotografie a nebuloasei surprinde in vecinatatea Coloanelor un urias nor de praf luminos, datorat unei catastrofe cosmice de magnitudine superioara: explozia unei supernove.
Zona este predispusa la asemenea evenimente de un extraordinar dramatism. Ea naste sori noi, insa cunoaste si un numar apreciabil - in jur de 20 - de stele gata sa explodeze. Socotind ca-i doar o chestiune de timp, astronomii au si prezis, de altfel, distrugerea Coloanelor Creatiei in intervalul urmatorului milion de ani. Aprecieri cam prea generoase, fiindca noile observatii sugereaza ideea ca ele au fost deja distruse.
O problema de timp, intr-adevar, dar ea poate fi inteleasa mai exact daca ne amintim versurile despre steaua stinsa de mult, careia ii vedem totusi lumina, desi ea nu mai exista in realitate. In fine, aceasta este situatia astrofizica pe care Eminescu o rescrie in termeni de inspirata poezie. Nebuloasa Vulturul se afla la o departare de 7000 de ani-lumina. Evenimentele petrecute acolo ne vin cu aceasta intarziere. Daca fenomenul ceresc surprins de noi acum este o materializare a socului ce se apropie de Coloanele Creatiei, inseamna ca bomba cosmica a explodat intr-un interval de timp ce ne trimite in urma cu intre sase si zece mii de ani. Ea putea fi una din stelele neobisnuit de mari aparute brusc si efemer pe firmamentul nostru in ultimele doua-trei milenii. Acum, intamplator, suntem martorii apropierii potopului incandescent de spectaculoasele structuri cosmice din M16. Dar vorbim la timpul prezent despre lucruri petrecute cu multa vreme in urma. La ora aceasta (terestra), Coloanele trebuie sa fie deja distruse, lucru pe care il vor constata astronomii din viitor. Inca o mie de ani se apreciaza ca fantomaticii stalpi de gaz vor mai putea fi vazuti in imaginea lor actuala, inainte de a li se surprinde prabusirea, spulberarea sub unda de soc a unor colosale forte dezlantuite, si pe care nu e deloc simplu sa ni le imaginam in caracteristici concrete. Observatorii de mai tarziu vor surprinde si ei, tot cu intarziere, finalul unui dezastru cosmic intamplat acum sapte milenii.
Iata, prin urmare, ca aspectul fantomatic al Coloanelor Creatiei s-ar putea sa constituie mai mult decat o sugestie plastica si metaforica, in sensul ca ele pot fi deja cu adevarat fantomele proiectate la distanta ale unor spectaculoase obiecte cosmice defuncte. Mai ramane sa ne intrebam daca nu cumva, in refluxul acestei distrugeri catastrofale, regiunea va gasi totusi resurse fizice pentru a produce o noua generatie de astri, ca o veritabila "cresa de stele" ce se afla.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
