Carti interesante care au ca tema problemele religioase apar in seria "Religie" a editurii Humanitas, coordonata de preot Vasile Raduca. In afara celor doua titluri mentionate in acest numar al ziarului, a mai aparut Valdimir Soloviov - "Povestire despre Antichrist", care trateaza problema raului (este raul ceva real ori nu?). Volume la fel de interesante pe teme religioase sau semnate de preoti apar la editura clujeana Eikon.
Jacques Duquesne - Isus, Editura Humanitas. Cartea, din 1994, este cel mai mai succes al autorului, care a mai publicat eseuri, biografii si romane. "Scriind ''Isus'', am constatat nu numai ca sunt mai credincios, dar si mai fericit ca sunt astfel. M-am confruntat cu mesajul evenghelic in deplina sa puritate. Il cunoastem de obicei sub o forma edulcorata si prafuita. Nu apucasem sa observ, de pilda, niciodata ca Isus nu a vorbit nicicand despre pacatul stramosesc. (...) Iata sensul misiunii sale: nu sa se ofere ca victima ispasitoare, ci sa spuna cine este Dumnezeu in adevar. Credinta crestina asa cum o anunta Evangheliile e un mesaj de bucurie si de libertate. A pune in centrul ei pacatul inseamna a o trada. Intelegand acest lucru, m-am simtit eliberat." Traducere de Petru Cretia si Sorin Marculescu.
Rudolf Otto - Sacrul. Despre elementul irational din ideea divinului si despre relatia lui cu irationalul, Editura Humanitas. Teologul si filosoful german (1869-1937) a fost considerat unul dintre marii ganditori religiosi ai secolului XX. Cartea de fata dateaza din 1916 si a avut un imens succes de public. Potrivit lui Mircea Eliade, un mare admirator si un adept al teoriei asupra sacrului a savantului german, rasunetul mondial al lucrarii "se datoreaza, fara indoiala, in primul rand noutatii si originalitatii perspectivei adoptate de autor. In loc sa analizeze ideile de Dumnezeu si de religie, Rudolf Otto s-a straduit sa analizeze modalitatile experientei religioase. Inzestrat cu o mare finete psihologica si cu priceperea unei duble pregatiri, de teolog si de istoric al religiilor, el a reusit sa puna in evidenta continutul si caracteristicile specifice ale acestei experiente." Traducere din limba germana de Ioan Milea.
Ioan Pintea - Mic jurnal discontinuu. Insemnarile unui preot de tara. Editura Eikon. Ioan Pintea este preot paroh in satul Chintelnic, redactor sef al revistei "Miscarea literara" si sef serviciu la Centrul Judetean pentru Cultura Bistrita-Nasaud. A publicat mai multe volume de versuri si eseuri, a ingrijit o mare parte din opera lui N. Steinhardt, caruia i-a fost ucenic. Cartea de fata este un admirabil jurnal despre trairile zilnice, oameni si carti. Un autor convins ca "nevoia de modele, de repere, dar mai ales exercitiul uceniciei la avva, la maestru, n-a cazut, din fericire, in desuetudine." "N-am fost niciodata interesat foarte serios de politica - marturiseste Ioan Pintea. Pun pe seama intamplarii faptul ca am ajuns in Parlamentul Romaniei. Si astazi privesc reticent si uneori cu multa indiferenta ce se intampla in lumea politica. Am ajuns in Parlament fara sa dau bani pentru campania electorala si fara sa fac un efort electoral smenificativ. Si totusi politica a fost ispita care m-a invins. Pentru o vreme doar. Numai dupa ce Arhiepiscopul Bartolomenu a cerut iesirea preotilor din partide mi-am dat seama ce mare povara a luat de pe umerii nostri si ce duh de libertate am recastigat. Tin minte anul de gratie 1996, hotararea mea de-a face, chipurile, politica a fost o mare dezamagire pentru multa lume care ma cunostea. Am fost foarte injurat. Prieteni de-o viata (care si-au revenit mai apoi) s-au indepartat de mine. Am avut insa si prieteni care mi-au fost alaturi. Si destula lume care sa ma aprecieze. Am fost foarte nelinistit. Dar pasul l-am facut, ispita a fost mare si, prin urmare, n-am dat inapoi. Dumnezeu sa ma ierte daca am gresit! Si totusi, pentru perioada parlamentara, a fost o mare experienta de viata. Am cunoscut o altfel de lume, am ajutat multi oameni, nu m-am departat nici un pas de Biserica (aproape in fiecare duminica si sarbatoare am slujit Liturghia la Chintelnic. (...) Nu mint in ceea ce spun: nu am facut cu adevarat politica. Mi-a placut doar sa fiu ispitit. Desi imediat dupa Revolutie am crezut ca multi oameni din Biserica trebuie sa intre in politica (unii au si intrat). Societatea era totusi intr-o mare degringolada. Astazi nu mai cred acest lucru. Problemele s-au asezat, foarte multe dintre ele s-au rezolvat. Institutia Bisericii poate sa fie acum cu adevarat independenta."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
