Justin Ceuca
Ileana Berlogea
Eseu despre un Teatrolog
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă
După propria mărturie, gustul Ilenei Berlogea pentru teatru s‑a născut la Cluj, datorită spectacolelor Naţionalului de aici, care au impresionat‑o. Era vorba mai ales de Othello de W. Shakespeare şi de Minierii lui M. Davidoglu, ambele cu Toma Dimitriu în rolul principal, în regia Mariettei Sadova, scenografia lui Liviu Ciulei. Viitorul critic se afla în ultima clasă de liceu, în 1949 (Apud Berlogea, Ileana, Liviu Ciulei, în Rampa şi ecranul, 1988, p. 26).
Justin Ceuca
Aventura comediei româneşti
1780-2009
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă
Aventura propriu zisă a comediei româneşti începe în forţă, cu Vasile Alecsandri şi I.L. Caragiale, două vârfuri, ultimul nemaiegalat de alt comediograf. Urmează o coborâre a ştachetei până în interbelic. În interbelic se constată o creştere moderată, mai ales la nivelul mediu general al textelor, cu destule comedii recuperabile. Comedia socialistă a fost grav afectată de conformism. Dar s‑a manifestat şi o rezistenţă, concretizată în câteva valori. În actualitate deocamdată avem doar unele deschideri de perspectivă, de originalitate. Dar există dramaturgi cu certe calităţi. Comedia românească actuală se caută pe sine. (Justin Ceuca)
Olga Gancevici
Despre teatrul lui Matei Vişniec:
cuvânt, imagine, simbol
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă
… o stea în flăcări traversând universul în cădere liberă… şi în jurul ei, îndepărtându-se de ea… aura ei de semizei… de îngeri, de demoni… de spiriduşi… de himere, de eroi, de alchimişti, de hagiografi, de fantome, de spirite, de fantasme, de umbre, de somnambuli, de ventriloci, de satiri, de nimfe, de sibariţi, de gorgone, de crângotei, de dârstoci, de dragoni, de gufre, de hidre, de harpii, de sicofanţi, de tărtărei, de şoimi, de lutişti, de vrăjitori, de zâne, de hetaire, de silfe, de silfide, de prevestitori, de vrăjitoare, de gnomi, de farfadeţi, de lutini, de korigani, de ondine, de sibile, de nixe… de năluci… (Vişniec, Negustorul de timp).
Mihai Filip Odangiu
Corpul inteligent
Strategii metacognitive în antrenamentul actorului
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Facultatea de Teatru şi Televiziune Cluj
Profesorul de actorie poate să sporească prezenţa studentului-actor, după cum poate să o şi inhibe. Important este ca acţiunea pedagogică să rămână discretă, să-i lase studentului suficient spaţiu pentru a se simţi liber, chiar dacă aceasta presupune şi păstrarea unei zone de risc. Un actor care ştie că-l aşteaptă o plasă de siguranţă nu va practica niciodată „saltul în gol”. Or, ca profesor şi, totodată, ca pedagog, nu pot fi interesat decât de actorul care a sărit deja în gol şi care „gândeşte” în timp ce „zboară”. – Filip Odangiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels