Într-o ţară cu o vegetaţie de o bogăţie şi o varietate deosebită şi într-o capitală considerată, până nu demult, un „oraş verde”, existenţa unei Grădini botanice este un fapt de la sine înţeles.
Peste 150 de ani
…este vârsta Grădinii Botanice din Bucureşti, deci una din cele mai vechi din Europa, dar istoria sa s-a desfăşurat în mai multe episoade şi locuri. De fapt, prima Grădină Botanică din Bucureşti a fost înfiinţată ca instituţie, în anul 1860, pe lângă Facultatea de Medicină şi Farmacie, la iniţiativa doctorului Carol Davila, de numele căruia se leagă atâtea „ctitorii” ale istoriei moderne a Bucureştilor, prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, un alt „ctitor” de instituţii nu numai politice, ci şi culturale. Atunci Grădina Botanică ocupa o suprafaţa relativ mica (7 ha), în partea stângă a Şoselei Cotroceni, funcţionând ca bază didactică şi de cercetare, sub conducerea priceputului botanist Ulrich Hoffmann, primul său director.
În anul 1874, Grădina Botanică a fost mutată în centrul oraşului, pe terenurile palatului Vasile Suţu, trecând în componenţa Universităţii, pe lângă Facultatea de Ştiinţe, la conducerea căreia se afla profesorul dr. Dimitrie Brândză care, având în vedere condiţiile improprii de existenţă ale instituţiei, întreprinde o serie de demersuri al căror rezultat este mutarea Grădinii Botanice, în 1884, în spaţiul actual, unde, după ce au fost construite serele (şi ele mai mult decât centenare), a fost inaugurată în 1891.
A urmat construcţia unor amenajări necesare, alcătuirea Ierbarului şi plantarea de arbori şi arbuşti. În afară de aceştia, în parc se află numeroşi arbori, unii dintre ei desigur seculari, „resturi” ale pădurii care acoperea, până la un moment dat, această zonă.
Botanist, medic, profesor
Multe din aceste iniţiative s-au datorat profesorului Dimitrie Brândză (1846-1895), a cărui viaţă şi operă au rămas, credem, destul de puţin cunoscute şi apreciate. Născut pe plaiuri moldovene, după ce termină cursurile Academiei Mihăilene, absolvă pe cele ale Facultăţilor de Ştiinţe Naturale şi Medicină ale Universităţii din Paris, obţinând doctoratul, în 1869. Activează ca medic şi profesor de botanică la Universitatea din Iaşi. În 1874, este transferat la Universitatea din Bucureşti, desfăşurând o activitate multilaterală. Spre exemplu elaborează manuale de zoologie, botanică şi geologie. Este numit profesor şi director al Grădinii botanice. De asemenea, este preocupat de probleme sănătăţii publice, publicând lucrări despre folosirea unor plante în medicină şi despre trichineloză. Moare prematur, memoria sa fiind imortalizată şi în bustul aflat în Grădina Botanică. Tot aici se găseşte bustul unui continuator al lui Brândză, Constantin Grecescu
(1841-1910), şi el botanist, medic şi profesor.
Catastorfele Grădinii Botanice
Ulterior, a fost construit Muzeul Grădinii Botanice, într-o clădire în stil brâncovenesc, în care au fost expuse peste 5.000 de specii de plante, inclusiv 1.000 de specii exotice.
Dar soarta avea să fie crudă cu Grădina botanică, căci ea a fost afectată de o serie de catastrofe naturale sau…umane.
Mai întâi, a fost inundaţia din 1892. În timpul Primului Război Mondial, Grădina a suferit pagube importante, fiind folosită de trupele de ocupaţie germane (Nu este singura instituţie de cultură a Bucureştilor afectată atunci de „iniţiativele” armatei acestui „popor de cultură”…).
Următoarea catastrofă, prin care a trebuit să treacă Grădina Botanică, s-a produs la 4 aprilie 1944, în urma bombardamentelor aviaţiei anglo-americane. Dacă, în cazul Teatrului naţional, această „eroare” s-a produs datorită proximităţii Palatului regal, în ceea ce priveşte Grădina botanică „scuza” ar putea fi apropierea altui palat, Cotrocenii.
În tot cazul, atunci a fost afectat serios ierbarul Grădinii botanice, din cele 700.000 de exponate ale sale, putând fi salvate doar 200.000.
O Grădină cu personalitate
Ca „pasărea Phoenix” a renăscut, de fiecare dată, Grădina botanică, astfel încât, după război, ierbarul, componentă de bază a sa, a revenit la 500.000 de plante (deci totuşi paguba ireparabilă a fost de 200.000 de plante…).
Acestora li se adaugă peste 5.000 de specii de plante, inclusiv 1.000 de specii exotice, aflate în Muzeul Grădinii Botanice.
În ultimii ani, Grădina Botanică cunoaşte o nouă tinereţe prin realizarea unei serii de construcţii şi amenajări care îi conferă nu numai funcţii agrementale, ci şi de cercetare şi chiar de producţie. În 1960, a fost inaugurat noul Institut Botanic, precum şi complexul de sere de producţie, destinat să asigure materialul vegetal pentru sectoarele exterioare.
În 1973-1976, a fost construit noul Muzeu Botanic, amenajat pe baze ecologice, inaugurat în 1978.
În fine, după ce a trecut din nou sub conducerea Universităţii din Bucuresti, în anul 1994, o dată cu prima Sesiune Naţională de Comunicări Ştiinţifice, Grădina Botanică bucureşteană primeşte numele întemeietorului său, prof. dr. Dimitrie Brândză.
În momentul de faţă, Grădina propriu-zisă acoperă o suprafaţă de 17,5 hectare, inclusiv 4.000 metrii pătraţi de sere. În total, Grădina Botanică are peste 10.000 specii de plante, între care nu mai puţin de 120 de specii de trandafiri, exemplare specifice anumitor zone ale României (Dobrogea, Munţii Carpaţi) şi chiar ţări („Grădina italiană”), ca şi Sectorul „sistemul plantelor” care redă evoluţia anumitor soiuri de la începuturi şi până în prezent.
Dar poate nu aceste cifre sunt cele mai importante, în Europa existând alte asemenea amenajări mai mari. Ceea ce îi conferă, în opinia mea (având ocazia să vizitez asemenea grădini şi în alte mari oraşe), un caracter aparte, este faptul că este mai mult decât o „aglomerare” de plante şi arbori, că are o „personalitate” proprie, alcătuită din îmbinarea de peisaje din cele mai variate. În acelaşi timp, Grădina Botanică este o „sărbătoare” de forma şi culori naturale. În mijlocul unui oraş din ce în ce mai „agresiv” şi zgomotos, Grădina Botanică a Bucureştilor rămâne o „oază” de linişte şi de reculegere…
PS Faptul că Grădina Botanică a devenit un simbol, este sugerat şi de faptul că, în timpul manifestaţiilor de protest împotriva „Proiectului Roşia Montană”, s-a cerut ca întreaga ţară să devină o…Grădină botanică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
