Ziarul de Duminică

Ştiinţa îi apropie pe oameni de Dumnezeu/ Tudor Călin Zarojanu

Ştiinţa îi apropie pe oameni de Dumnezeu/ Tudor Călin...

Autor: Tudor Calin Zarojanu

10.10.2013, 23:54 624

Se ştie: când un avion se prăbuşeşte, niciunul dintre cei aflaţi la bord nu se roagă la Darwin.

Când eram în liceu, discutând despre un personaj literar, profesoara de română, doamna Paula Litman – 89 de ani astăzi, plină de energie şi idei – ne-a pus să ne gândim la întrebarea „Când începe să creadă în Dumnezeu un om care până atunci nu credea?” După felul în care o punea, probabil i se părea o întrebare dificilă, dar unul dintre colegi a răspuns imediat: „După primul infarct”.

Este Dumnezeu entitatea la care ne gândim abia când suntem la înghesuială? Mă tem că, de cele mai multe ori, da. Ne rugăm să câştigăm la loto, să scăpăm – noi înşine sau cineva drag – de o boală sau chiar să dea boala-n cine ne-a făcut vreo mizerie, ultima dintre aceste dorinţe fiind cu totul în afara oricărei religii.

Ceva mai rar mulţumim pentru ceva bun, frumos, vesel sau fericit care ni s-a întâmplat şi mult, mult mai rar ne rugăm sau mulţumim pentru lucruri care-i privesc pe alţi oameni sau, aşa, în general, viaţa, lumea. Câţi dintre cei care se declară credincioşi îi mulţumesc lui Dumnezeu că e soare afară sau se roagă să se termine tragedia din Siria?

În particular, mă-ntreb de câte ori un om de ştiinţă s-a rugat la Dumnezeu să-i reuşească un experiment sau să descopere ceea ce căuta! Premisele există, slavă Domnului!, căci – în ciuda încrâncenării cu care unii încă mai apără o dihotomie forţată – majoritatea savanţilor au fost şi sunt credincioşi. Îmi face plăcere ca, în spiritul acestei rubrici, să pomenesc câteva exemple:

Sir Isaac Newton, patriarhul gravitaţiei, al legilor mişcării şi al calculul matematic, a lăsat scris: „Am convingerea fundamentală că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris de oameni insuflaţi de Dumnezeu. Studiez zilnic Biblia”, punctând tranşant: „Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd Pământul aflat la distanţa potrivită de soare pentru a primi cantitatea corespunzătoare de căldură şi lumină. Aşa ceva nu s-a produs din întâmplare!” (peste ani, Albert Einstein avea să spună: „Dumnezeu nu joacă zaruri!”)

Toată lumea ştie că Samuel Morse este episcopul telegrafului şi al codului care-i poartă numele. Mai puţin se ştie care au fost primele cuvinte pe care le-a transmis pe noua, revoluţionara cale de comunicare: „Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” (Numeri 23:23) Ca să fie şi mai clar, şi-a descris astfel realizările: „Este opera Lui... Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă!” (Psalmul 115:1)

Robert Boyle, misionarul chimiei moderne, parohul Legii privind raportul dintre presiunea şi volumul gazelor, nu a considerat nici el că ar exista vreun conflict între ştiinţă şi credinţa sa creştină. De altfel, a scris cărţi religioase, inclusiv despre „patimile, moartea, învierea şi înălţarea lui Iisus Hristos şi toate celelalte minunate lucrări făcute de El în timpul şederii Sale pe Pământ, pentru a întări convingerea oamenilor că El este atât Dumnezeu cât şi om”. 
Johannes Kepler, arhiepiscopul astronomiei, îl considera pe Dumnezeu „Creatorul plin de bunăvoinţă care a adus în fiinţă natura din nimic”. În „Armonia lumilor”, care descrie cel de-al treilea principiu al mişcării planetare, Kepler scria: „Mare este Dumnezeu, Domnul nostru, mare este puterea Sa şi înţelepciunea Lui nu are sfârşit”. Mai târziu, şi el, ca şi Morse, îşi raporta creaţia ştiinţifică la cea divină: „Văd acum că, prin strădaniile mele, Dumnezeu este slăvit şi în astronomie, întrucât cerurile spun slava lui Dumnezeu”. 
Michael Faraday (foto), părintele electricităţii, inventatorul generatorului şi al transformatorului, a fost creştin practicant, prezbiter în biserica sa locală, şi a predicat adesea Evanghelia. Întrebat de un jurnalist ce speculaţii face în legătură cu ceea ce urmează după moarte, a răspuns: „Speculaţii?! Nici una. Am certitudini. Şi sunt încredintat că El are puterea să vegheze ce I-am încredinţat până în ziua aceea”. 
Louis Pasteur, ctitorul microbiologiei şi al bacteriologiei, al vaccinării, imunizării şi pasteurizării, a afirmat fără echivoc că „ştiinţa îi apropie pe oameni de Dumnezeu”. Întreaga sa muncă ştiinţifică i-a întărit convingerea că există dovezi ale unui proiect divin, spunând: „Cu cât studiez mai mult natura, cu atât sunt mai uimit de lucrarea Creatorului”. 

James Joule, duhovnicul legăturii dintre căldură şi mişcarea mecanică, monseniorul termodinamicii, a mărturisit armonia dintre munca sa şi adevărul descoperit în Biblie. A fost semnatar al „Declaraţiei studenţilor în ştiintele naturale şi fizice” (Londra, 1864), prin care 717 oameni de ştiinţă îşi declarau încrederea în integritatea ştiinţifică a Sfintelor Scripturi. Joule şi-a definit astfel scopurile: „După cunoaşterea şi împlinirea voii Lui Dumnezeu, următorul meu ţel este să cunosc câte ceva despre atributele Sale - despre înţelepciunea, puterea şi bunătatea Sa, aşa cum sunt ele arătate de lucrarea mâinilor Sale.”

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO