În mod cert, recenta campanie pentru europarlamentare şi, în general, anul acesta tensionat, cu noi alegeri prezidenţiale la sfârşitul toamnei sunt convingătoare pentru dimensiunile, uneori apăsătoare, dobândite de propaganda partidelor. O carte care să ne lămurească rolul acesteia nu poate fi decât bine venită, mai ales dacă este scrisă de un ziarist cu experienţă devastatoare în domeniu.
Călin Hentea este un ofiţer român, jurnalist militar, doctor magna cum laude în ştiinţe militare cu o teză despre propagandă şi operaţii informaţionale, a executat mai multe misiuni NATO în Albania, Kosovo şi Afganistan şi a publicat mai multe volume de istorie militară sau dedicate fenomenului propagandistic, atât in România , cât şi în Statele Unite, la Scarecrow Press. Este colaborator permanent al „Ziarului de duminică”. În domeniul de care ne ocupăm acum, a publicat „Enciclopedia Propagandei Româneşti”, carte de referinţă, pe marginea căreia spunea: ”Toţi actorii politici fac propagandă. Unii îi spun relaţii publice, alţii îi spun campanie de imagine sau comunicare politică, management al evenimentelor etc. Cu alte cuvinte, toţi actorii politici şi majoritatea celor mediatici exagerează, minimalizează, eludează sau subliniază, interpretează şi înfăţişează realitatea potrivit intereselor şi obiectivelor lor politice. Cât de afectaţi suntem de această propagandă? Foarte tare. Până acolo încât nu mai suntem capabili, chiar având oarece cultură generală, interes şi bunăvoinţă, să discernem adevărul şi sensul evenimentelor. Victimele sigure ale propagandei sunt cei inculţi, ne-educaţi care din nefericire constituie majoritatea covârşitoare a poporului român din ziua de azi.”
În prefaţa volumului pe care îl socotim acum un eveniment editorial*), Călin Hentea redefineşte din nou, lămuritor, propaganda: „Acţiuni de comunicare persuasivă planificate, susţinute de un sponsor, având drept scop final influenţarea şi chiar modificarea atitudinilor şi comportamentelor unei audienţe/ţintă selectate, pentru satisfacerea unor interese politice ale sponsorului, folosind, alături de cele adevărate, informaţii şi argumente false, parţial adevărate, denaturate şi exclusive, acestea fiind însoţite de diverse forme de constrângere şi cenzură.”
Odată stabilite aceste coordonate definitorii ale propagnadei, Călin Hentea purcede la mai multe expediţii fulger în lumea artei, a cărţilor şi a scrierilor de tot felul, a muzicii, a filmelor, a lumii media. În fiecare dintre aceste locuri, constată el şi odată cu el şi cititorul, propaganda arată altfel, uneori e ostentivă, alteori insidioasă, discretă. Efectele sunt aceleaşi – un spectacol zilnic, „sub multe şi nebănuite forme, care ni se strecoară în minte şi în suflet pe neaşteptate, uneori chiar atunci când ne simţim mai bine şi suntem mai relaxaţi, din paginile ziarelor, dintr-o secvenţă de film, dintr-un refren la modă, dintr-un afiş la colţ de stradă sau dintr-o vorbă auzită la radio sau la televizor în timpul cinei. Această carte încearcă să identifice şi să analizeze prezenţa şi rolul propagandei în spaţiul public în care trăim.”
Întrebarea căreia autorul nu-i răspunde, dar asupra căreia va medita, sperăm, în volumele ulterioare despre propagandă pe care le anunţă este: putem, oare, contracara efectele unei astfel de propagande (pentru că, spune Călin Hentea, „propaganda nu se dovedeşte întotdeauna a fi un lucru rău”)? Cum?
*)Călin Hentea – Spectacolul propagandei. Editura Meteor Press
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
