Ziarul de Duminică

Specii

03.11.2004, 00:00 12



Ii observ din ce in ce mai des in ultima vreme. Si mi-e din ce in ce mai greu sa nu izbucnesc hohote de ras. Ultima oara, am vazut doi intr-un magazin de electronice. Ii priveam cu nesat - erau incredibili si ofereau un spectacol pe cinste.



O noua specie - sau, mai bine spus, o mutatie a unei specii mai vechi, aparuta si ea recent, cu doar cativa ani in urma. Populeaza birourile ultramoderne, restaurantele, barurile si cluburile in voga, cele mai bune hoteluri la mare si la munte - in general cele mai trendy locuri din tara -, isi fac cumparaturile la cele mai scumpe magazine si conduc masini de zeci de mii de euro.



Ei arata de parca ar fi gata in orice clipa sa pozeze pentru un editorial de moda. Nimic din ce aleg sa consume nu trebuie sa semene cu ceea ce consuma ceilalti, desi ei intre ei seamana izbitor, de parca ar fi dintr-o secta. Pana si iubitele lor sunt toate variatiuni pe aceeasi tema, o armata de Barbie Girls in versiune autohtona.



Sunt tineri, pana in 35-37 de ani. Au parul si barba tunse unu, indiferent ca le sta bine sau nu - majoritatea arata ca niste puscariasi de lux tocmai eliberati. Poarta costume subtiri, cu dungulite, cu umeri largi, sacouri ajustate in talie si pantaloni stramti, mulati pe fesele bombate rezultate din "trasul de fiare" prin salile de fitness. Au camasi cu gulere late si inalte, in carouri mai mari sau mai mici. Gaturile le stau tepene, de parca ar purta proteze medicale sau colerete. Cravatele late cu noduri mari par niste proptele rigide pentru capatanile obosite. Iar pantofii luciosi "ultima fita" sunt un deliciu: foarte ingusti, lungi, cu toc extraplat, talpa subtire si varfuri extrem de ascutite si curbate in sus, de parca ar fi incaltarile ostenilor otomani de pe vremuri. Lasa mereu in urma lor dare groase de parfum, au unghiile manicurate cu grija si poarta in orice imprejurare ochelari de soare. Mesteca vesnic guma si vorbesc enorm la telefoane mobile al caror pret este invers proportional cu dimensiunile.



Desi look-ul lor are ceva efeminat, androgin chiar, miscarile lor sunt pline de importanta, lente, grele, usor blazate, mersul este elastic, nonsalant, cu varfurile pantofilor aruncate in exterior. Privirile lor sunt mereu morocanoase, ursuze, autosuficiente si ambigue. Nu te privesc niciodata in ochi, vorbesc laconic, monosilabic chiar, se cred macho.



Fetele lor tinere sunt mereu usor buhaite, incercanate "intellectual", emaciate, cu un look studiat neglijent, nedormite, blazate.



Cei doi din magazin se aflau intr-o relatie ierarhica clara. Primul, mai mic de statura si ceva mai tanar, era doar in camasa si avea sarcina sa care cutiile cu produse. Celalalt, in costum complet, era "omul cu banul". Amandoi de o aroganta ridicola, de parca erau singurii clienti de pe lume, iar soarta acelui magazin depindea numai de cumparaturile lor. Efortul de a face cumparaturi li se parea o pedeapsa nemeritata, un disconfort nedemn de statutul lor, o corvoada meschina.



"Boss"-ul de abia se misca; avea falcile intepenite in gulerul inalt si scortos al camasii, era ascuns in spatele ochelarilor negri de soare, afisa o oboseala care-i incetinea miscarile, buzele ii atarnau intredeschise si statea ca la tejgeaua unui club de noapte, sprijinit in coate. Pana si-a scos banii sa plateasca, pana a verificat cu minutiozitate factura, pana a semnat, pana si-a strans toate rahaturile pe care le insirase ostentativ pe tejghea - portofel deschis ca sa-i vedem cartile de credit si valuta, agenda imbracata in piele, cheile de la masina, stampila, pixul scump - a durat o vesnicie. Subalternul il privea ca boul, fascinat, admirativ, si asta cu buzele intredeschise, si el obosit foc, cu ochelari de soare, bineinteles. In fine, i-a deschis usa boss-ului si au iesit amandoi in strada, aruncandu-si cu o nonsalanta gretoasa caramburile incaltarilor de ieniceri-spahii-achingii in dreapta si-n stanga. Noi, cei trei ramasi in magazin, ne uitam dupa ei. Vanzatoarea cu ura, domnul in varsta cu dispret, eu abia abtinandu-ma sa nu izbucnesc in ras. "Ce papagali!", mi-am zis. Domnul in varsta a mormait o injuratura groasa printre dinti.



Si mi-am dat brusc seama ca, de fapt, in ultimii ani, am tot dat peste reprezentantii acestei specii si ca intre timp s-au inmultit. Mi-au venit in minte zeci de scene din diverse locuri. Mai ales, mi-am adus aminte de momentele in care, involuntar, i-am auzit ce discuta - la o masa invecinata, intr-un club, intr-un birou de firma, pe plaja. Ce discuta? Ei bine, nimic, absolut nimic.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO