Acest ultim roman al lui John Le Carre este al douăzeci şi doilea şi a apărut în 2010. Un an mai tîrziu era deja tradus de Editura RAO şi-i bucura pe iubitorii genului care se convingeau că celebrul romancier britanic "îmbătrâneşte frumos", cum sugera un comentator.
Acţiunea se petrece în Antigua, la Londra, la Paris şi în Elveţia, adică, sugerează autorul, cam peste tot unde, fără ştiinţa noastră, colcăie spionajul şi malversaţiile internaţionale. Cu alte cuvinte, Perry şi Gail nimeresc "printr-o simplă întâmplare într-un câmp cu densitate enormă de mine." După un început cam lung, în care cei doi sunt supuşi unor interogatorii amănunţite de oameni ai serviciilor secrete britanice, pentru a li se cântări afirmaţiile, acţiunea se precipită. Aflăm treptat că bancheri şi politicieni londonezi sunt mână în mână cu interlopii ruşi plini de bani şi cu guvernul Rusiei şi că interesele financiare domină totul. Aflăm că nimănui nu-i pasă de sursa veniturilor enorme într-o perioadă de recesiune profundă. Aflăm că spionii n-au limite, îşi trădează şi prietenii apropiaţi. Aflăm că nu mai există "părţi" bune şi rele într-o lume a banilor. Aflăm că s-a instalat inclusiv în serviciile secrete cangrena birocraţiei, zilele în care spionii erau gentlemeni au apus şi chiar şi lumea aceasta specială s-a întors cu susul în jos.
Am putea spune că romanul are două părţi, una lentă, a lungului interogatoriu, alta alertă, a acţiunii propriu-zise, asemenea romanelor de gen. Stilul este admirabil, se schimbă în funcţie de acţiune şi personaj, dovedind măiestria unui romanicier ajuns, la venerabila vârstă de 80 de ani, un clasic în viaţă. Un roman încântător, chiar dacă nimeni nu va înţelege cum se poate ajunge totuşi aproape peste noapte numărul 1 în spălările de bani din lume.
John Le Carre - Genul nostru de trădător, Editura RAO. Traducere din limba engleză de Gabriel Stoian
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
