La scurt timp dupa incheierea la Bucuresti, pe 23 iulie 1913, a Tratatului de pace ce punea punct celui de-al Doilea Razboi Balcanic, Asociatia Generala a Presei Romane a pus in circulatie o serie de 50 de carti postale fotografice reunite sub genericul Colectia Camara. 1913 - Armata romana in Bulgaria. Aceasta serie cartofila fusese tiparita la Paris, dupa fotografii originale luate pe front si reprezinta astazi nu numai un inedit document iconografic de epoca, ci si o marturie, partiala, a adevaratei stari de lucruri din acel "razboi", in care armata romana a castigat fara sa lupte.
Spre deosebire de belicoasele carti postale si alte materiale de propaganda editate la Sofia si raspandite mai ales in Cadrilater si Dobrogea de catre comitagii bulgari, prin care populatia locala era indemnata la revolta si nesupunere fata de autoritatile romane, fotoreportajele romanesti de razboi din Colectia Camara pareau sa reflecte o stare de pace si liniste, pe fondul careia s-ar fi desfasurat niste inofensive exercitii militare. Citand doar explicatiile ce insoteau fiecare din cele 50 de ilustratii, ce poate fi mai pasnic decat o vizita a medicului veterinar la cai, purtand un impecabil sort alb, o bucatarie de campanie a Regimentului 5 Vlasca, niste manevre de infanterie sau de artilerie pe campie, o trecere in formatie a Regimentului 6 Mihai Viteazul pe un pod, la Dolni-Dubnic, sau chiar si cercetarea, amiabila se pare, de catre ofiteri romani a unor prizonieri bulgari. Lipsesc desigur din aceasta colectie fotografiile infatisand soldati romani suferind de holera sau care surprind vaccinarea acestora direct pe camp, la umbra unui copac, de catre sanitari, imagini care marturisesc o realitate ocultata in epoca din considerente politice.
A ramas insa la numarul 37 din Colectia Camara imaginea unei santinele cu pusca cu baioneta pe umar, langa o linie de cale ferata, purtand pe maneca gradele de sergent: un barbat, cam la 40 de ani, deloc falnic, dar poate nemancat si insetat, evident nebarbierit si nespalat de cateva saptamani bune, descheiat larg la veston si la camasa (probabil datorita caniculei), purtand o centura trasa peste pantaloni si o pereche de bocanci legati cu sfoara. Omul nostru incercase sa ia o pozitie regulamentara in fata aparatului de fotografiat, dar parca tot nu intelegea ce cauta el acolo si ce se asteapta de la el. Absenta oricarui triumfalism sau festivism - carateristic pentru majoritatea productiilor cartofile de propaganda romaneasca din acei ani - face ca aceasta "poza" a "soldatului mioritic" de-atunci, la fel ca si de-apoi, sa fie mai puternica si mai adevarata decat toate rapoartele, declaratiile si discursurile sefilor, comandantilor sau politicienilor de-atunci, la fel ca si de-apoi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
