Lumea sotilor Maitec iradiaza o vraja mistica. Un cosmos minimalist, profund si totodata accesibil. O civilizatie a lemnului urmarita din adancuri ancestrale. Si o privire solara inauntrul esentelor. Sculptura si pictura se intrepatrund, vibreaza pe aceeasi lungime de unda a artei care a facut din simplitate parghia unor intelegeri universale.
In Galeria Allianz-Tiriac (19.05-31.06.2004), Ovidiu si Sultana Maitec incearca o incursiune in absolut recuperand simboluri eterne in structuri vizuale decorative. Este un ogor fertil pentru privitor si critic ce poate surprinde poezia unor motive stravechi de arta populara apropriate inteligent in sculpturi din lemn sau expresivitatea abstract-concreta a unor picturi ce-si traiesc senin alchimia in afara sentimentelor si duratei. Amandoi artistii ajung la simplitate pentru ca se apropie de semnificatia reala a lucrurilor in cultul pentru materie care ii situeaza in descendenta brancusiana. Ei personalizeaza simboluri, le scot din anonimatul traditiei prin nume care inspira la meditatie asupra divinitatii, vietii, trecerii.
Ovidiu Maitec are elocinta aspra, retinuta, demna a lemnului, fara efuziuni lirice, in structuri care se repeta. Poarta sculptata ca o deschidere catre taina, asociata cu gaura, ea insasi provocand la deschideri, sugerand deopotriva fertilitate si spiritualizare, isi au pandantul firesc in rotundul marului pictat de Tana Maitec, pomonic, dar nesenzual, solar. "Cumpana" devine un instrument al vantului, un fluier cosmic, incita la zbor. Soarele este disc de aur pe fond albastru, dogoarea sa este rece, desertica, lumea pe care o priveste poate a murit demult, o lume fara framantari, aseptica, suspendata in imaterial. Marea si tarmul sunt entitati metafizice. Chiar si lectura intertextuala in istoria artelor este o aspiratie catre transcendeta: infanta lui Velazquez aurita nu are chip intr-un tablou dominat de rochia somptuos statuara.
O expozitie articulata, ritmica, cu forme hipnotice. Echilibru vizual. Asceza si totodata plenitudine a culorii. Hieratism si opulenta. O lume considerata mediteraneeana pentru ca este solara, pentru ca asa cum este asezata pe coperta catalogului expozitiei, poarta pe soarele de aur, are ramificatii in istoria gandului, egiptean, grec, bizantin ori, de ce nu, japonez, prin economia spatiului, in tensiunile dintre plin si gol. Cei doi artisti se intorc pe linia modernitatii la solutiile initiatice ale cercului si patratului. Lemnul isi pastreaza vigoarea organica, foita de aur (ce poate fi soare, mar sau fondul pe care sunt asezate elementele tablourilor) contine in materialitatea ei imaterialul luminii.
Exista in opera acestor artisti calmul de a fi ajuns la apoteoza cautarilor. Bucuria creatiei senine, asezata sub semnul valorilor universale. Emotia infinitului in finit. Sugestia eternitatii in temporalitatea chiar fragila a obiectului de arta. Satisfactia de a sti cum sa ajungi la tine prin ceilalti. De a intra in rezonanta cu pamantul si cerul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
