Ultima data cand Smokie a cantat in Bucuresti era in 1983, Terry Uttley, basistul trupei, amintindu-si ca atunci li s-a cerut cu insistenta piesa What
Can I Do mizandu-se pe sonoritatea asemanatoare a primelor silabe ale titlului cu singura bautura straina care se mai gasea pe atunci in Romania: vodca.
In 2005 se bea mai putina vodca in Bucuresti, dar cei 4.000 de invitati ai RTC, la 15 ani de la infiintare, au prizat cu entuziasm concertul Smokie oferit cu aceasta ocazie. Cateva cantece noi si multe vechi, asa cum isi doreau majoritatea celor prezenti in sala - Living Next Door To Alice, Mexican Girl, Needles and Pins, Oh, Carol -
ne-au incantat timp de mai bine de o ora si jumatate, ridicand intr-un final tot publicul in picioare.
I-am vazut pe Smokie la sfarsitul anilor ''90 la Cluj-Napoca. Cu un profesionalism de inalta clasa, cu orchestratii moderne, conform celor mai recente standarde, in 2005 Smokie suna la fel de bine ca in urma cu 20-30 de ani si poate chiar mai bine. Faceam la acea vreme un interviu cu basistul Terry Uttley (singurul membru al grupului care se afla in componenta formatiei de la inceput), care imi vorbea despre aparentul paradox al atractiei tinerilor fata de o trupa care reprezinta muzica anilor ''70-''80: "Noi nu ne adresam unui grup de varsta restrans. Ne pot asculta si copii, si adolescenti, si cei care erau tineri in anii ''70. Cei ce vin sa ne vada si ne cumpara discurile nu sunt doar aceia care ne aplaudau in anii ''70. Am fost la multe festivaluri, concerte, la care in primele randuri sunt intotdeauna numai copii, adolescenti. Toti canta si stiu versurile pieselor noastre lansate in anii ''70. Este nemaipomenit sa-i vezi."
Prezenta lor plina de vitalitate acum la Bucuresti si succesul in fata a 4.000 de oameni - majoritatea intre 20 si 40 de ani - demonstreaza inca o data ca valoarea este cea care rezista trecerii anilor si in muzica rock sau pop, iar o trupa ale carei cantece sunt iubite de cel putin trei generatii succesive depaseste limitele culturii pop, intrand incet, dar sigur in galeria valorilor incontestabile.
Acelasi Terry Uttley mi-a impartasit in 1999 o serie de opinii ale lui care acum sunt parca mai actuale ca niciodata: "Industria muzicala s-a schimbat foarte mult. In anii ''70, oamenii aveau mai mult ocazia sa se exprime, sa cante ce voiau si cum voiau. Acum, industria muzicala seamana mai mult cu un supermarket. Companiile inregistreaza, produc o marfa si o pun pe rafturi ca sa se vanda. Daca nu se vinde, retrag produsul si cauta altceva. S-a pierdut ceva in acesti ani. Noi vom face la fel si peste 10 ani si trebuie sa multumim acelei perioade a anilor ''70 cand puteai sa te exprimi sincer, fara limite, si care ne-a invatat sa gandim astfel. Acum e foarte diferit. Industria muzicala se invarte in cerc. In anii ''70, toate piesele puteau fi cantate de oricine, singur, acasa. Acum, tehnologia a schimbat muzica. Nu mai sunt atat de importante melodia, versurile. Soundul este singurul care conteaza. Nu e nimic rau, dar noi credem ca e timpul ca lumea sa se intoarca spre melodie. Ar fi frumos ca si acum, cand mergi in discoteca, sa poti canta muzica pe care o auzi".
Baladele trupei Smokie emotioneaza bunici, mame si fiice cu aceeasi forta tocmai pentru ca muzica lor iti ramane in memorie. Un cadou exceptional oferit de RTC angajatilor, partenerilor, prietenilor, Smokie la Bucuresti pe 1 iulie 2005 a fost un adevarat eveniment muzical, cu o atmosfera perfecta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
