Ziarul de Duminică

SIMEZE / Tacerile de inspiratie crestina

SIMEZE / Tacerile de inspiratie crestina

1. Vasile Pop Negresteanu, Ingerul albastru; 2. Ion Iancut, Clopotul; 3. Ion Grigore, Pieta; 4. Viorel Grimalschi, Maica protectoare

29.04.2009, 14:26 140

 

 

Reguli de simt bun intr-o catedrala: 1) Intrarea se face in tacere; 2) In fata formelor frumoase fara corp, nu se vorbeste tare, ci in soapta sau deloc; 3) Emotia, comotia si locomotia au loc intr-o liniste absoluta, fiind procese intime si principialmente discrete; 4) Iesirea se face tot cu astâmpar, in grupuri de intelesuri particulare asumate si 5) Raportul asupra vizitei nu se publica niciodata, el este doar un rezumat al propriei amutiri interioare. Acestea sunt, cred, tacerile de inspiratie crestina, de care trebuie sa tinem cont atunci când ne mai bate câteodata gândul sa ne adapostim sub pulpana Lui.

Un asemenea tulburator spirit sacru patrunde insa, uneori, si intr-o galerie de arta, mai ales atunci când lucrarile expuse descopera, dupa putinta lor, calea spre fiorul divin, pe care fiecare creator si-o defineste in raport cu Creatorul. Este strict senzatia pe care am avut-o, vizitând singur, fara nicio alta prezenta galagioasa decât tacerea, recenta expozitie de pictura si pictura-obiect, sculptura, desen, vitraliu si tapiserie de la Veroniki Art*.
Pledoariile artistice sunt diverse ca forma, tehnica si exprimare, dar convergente inspre aceeasi „tinta": vibratia si palpitul trairii puse in slujba intoarcerii cu fata spre spiritul crestin. De aceea, este si dificil pentru cronicar sa imbucatateasca acest mesaj unic. E ca si cum ai spune, analizând sound-ul general al unei orchestre, ca vioara suna mai bine decât viola. Cu toate acestea, insa, noi ne incumetam.
Din ratiuni procedurale si estetice, se poate aprecia ca exista doua categorii de exponate (greu de spus daca ele mai pot fi numite „exponate"!).
Prima ar cuprinde pe cele care „plastifiaza" mesajul la modul cel putin spectaculos, daca nu chiar insolit. Ma refer aici la sculpturile-vitraliu, la care se adauga lemn, sticla si metal, ale lui Ion Cadar („Inger luptator", „Naframa", „Lazar"), la miniaturile in bronz, de o savoare semantica uimitoare, ale lui Ion Iancut („Clopotul", „Ceasul solar", „Sarutul lui Iuda"), la ingenioasa „Piramida a credintei" (bronz pe soclu de lemn), imaginata de Costel Iacob, la impresionantele „Chipuri" vazute de Mihai Dumitru in tehnica encaustica pe lemn (ceara care da o solemna senzatie de vitrificare a portretului), viziunile in spatiu ale lui Marian Zidaru („Ingerul Cuvântului", „Iisus Pantocrator", „Troita", „Inger Mergator"), la heruvimii lui stefan Pelmus, la instalatia de tapiserie vegetala, ce emana o energie curioasa („Templu" si „Ghem") – autor: Victoria Zidaru, ori la constructiile grandioase, un pic insolente, insa incarcate de conotatii subtile, ale lui Vasile Pop-Negresteanu („Trupul suferintei", „Chipul Creatorului", „Heruvimul albastru", „Inaltarea").
Apoi, sunt „respiratiile" molcome, linistite, aproape canonice, ale mesajului. De la ipostazele picturale moderne si stilizate ale cuplului Maica Domnului cu Fiul (este o buna pâine de mâncat pentru psihologi studierea fenomenului prin care, la nivelul mental al privitorului, o pânza, atunci când este privita cu insistenta, se transforma in icoana!), tablouri pe care le semneaza intreaga familie Grimalschi (Viorel, stefania, Sofia) sau metaforizarea Resurectiei (Sava Stoianov – „Coborârea de pe cruce"), ori fantasmele lui Vlad Ciobanu – fie in bronz (ciclul „Rostitorilor"), fie in creion („Sfânta Familie"), fie in cerapastel („Purtator de cufar") –, pâna la nervoasele ambiguitati ale rugaciunii si revelatiei, semnate de Florin Bârza („Regasire", „Lumina", „Ruga"), stradaniile de orfevru ale Elenei Murariu („Biserica" – tus pe hârtie si foita de aur) sau misterioasele pânze in ulei, ceremonioase, fulgurante, incarcate de evlavie, dar si de o evanescenta simpla, in care lumina cetoasa, emanata dinlauntrul tabloului, pare ca reclama o nesfârsita cainta si pace („Lumina credintei", „Oua rosii", „Pietà"), ale lui Ion Grigore.
Veroniki Art nu este, cert, o catedrala. Desi, asa cum scrie in program, ar fi trebuit sa beneficiez, in timpul vizitei, de o prelungire sonora a ambiantei, prin auditia operei componistice a trei reprezentante de prestigiu ale genului: Felicia Donceanu, Irina Odagescu-Tutuianu si Mihaela Stanculescu-Vosganian. Ar fi fost poate prea mult. Rasfat sincretic. Insa asa, prin forta imprejurarilor (care, cine stie, s-ar putea sa aiba legatura cu imprejurarea „fortelor"!), doar emotia ochiului a fost suficienta ca, prin acest exercitiu spiritual, sa ma simt mai aproape de „pneuma" autentica a unui locas.
 
*)  Respiratii crestine, pictura, sculptura, desen, vitraliu, tapiserie, Galeria Veroniki Art
 
 


 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO