Este seara zilei de vineri, 2 iulie 2010. Puţin trecut de ora nouă. Singurele femei dinăuntrul unui restaurant din cartierul roman Testaccio, sunt cele două chelneriţe.
Una este blondă, tânără şi foarte drăguţă, tipul "în week-end servesc la mese ca să-mi plătesc facultatea". Cealaltă e brunetă şi mai în vârstă, genul nevestei de taximetrist cu doi copii mici.
Pereţii sunt din piatră, fără ferestre. Parcă te afli într-o peşteră.
Localul e rezervat pentru o petrecere. Tăvile aşezate în jurul barului sunt pline cu chips-uri, alune, rulade, salată de paste, de orez, bruschete şi chifteluţe. Un D.J venit din Toscana e pregătit să dea tonul petrecerii.
Înăuntru sunt cel puţin patruzeci de bărbaţi.
Se discută, se face cunoştinţă, se mănâncă şi se bea în aşteptarea a ceva ce e pe cale să se întâmple. Se simte în aer că dintr-un moment în altul marea gală va căpăta o turnură neaşteptată.
Momentul a sosit. Se deschide uşa de la baie. Ies doi masculi în blugi foarte scurţi, tip tanga, cu centuri late. Au şliţurile deschise şi poartă cizme înalte până sub genunchi. Negre. Veste colorate. Descheiate.
Ca două vedete adevărate, îşi fac loc prin mulţime şi se îndreaptă către podiumul din centrul scenei. Sunt bruneţi, plini de gel, cu părul scurt pieptănat pe spate la fel ca Richard Gere în filmul An Officer and a Gentleman. Trupurile lor sunt musculoase, netede, frumos lucrate.
Pe trupurile lor nu se vede niciun fir de păr, nici măcar cu lupa. Pielea lor e mai unsă decât tartinele rămase pe tăvile cu aperitive.
Sunt două escorte.
Au sosit în cursul după-amiezii din Piemont cu un zbor de linie pentru a fi cireaşa de pe tortul unei petreceri pe care cineva şi-a dorit-o specială. Foarte specială.
Începe muzica. Luminile scad. Porneşte dansul. Atmosfera se încinge.
Cei doi animatori încep să se mişte lent, sinuos. Apoi măresc ritmul.
Trag un bărbat pe podium. Are în jur de treizeci şi cinci de ani. Poartă jeans, curea albă, cămaşă roz descheiată până în dreptul buricului.
E bronzat. E francez. Trăieşte la Roma.
El este cel care a organizat petrecerea. El este cel care i-a contactat pe cei doi dansatori. I-a angajat, i-a plătit şi i-a luat cu câteva ore înainte de la aeroportul din Fiumicino pentru a-i aduce până aici.
Cele două escorte îi aduc acum un omagiu. Îl strâng între ei ca într-un sandwich. Îl antrenează într-un dans foarte senzual. Îşi freacă trupurile de al lui. Îl încolăcesc strâns. Îi deschid cămaşa. Îl mângâie. Îl ating.
Dirty Dancing în trei, varianta homosexuală.
Publicul prezent îi priveşte de jos în sus. Exultă. Aplaudă. Îndeamnă. Fluieră. Îşi dau coate.
Francezul e preot.
Cu câteva zile înainte a oficiat prima sa liturghie, dimineaţa devreme, în catedrala San Pietro.
La Vatican.
Francezul nu este singurul preot prezent la petrecere.
E acolo şi un cleric italian. Poartă ochelari, are între patruzeci şi cinci şi cincizeci de ani. Mai este un preot german. Încă un preot brazilian, tânăr, înalt şi frumos.
E foarte posibil să mai fie şi alţii.
Pentru moment nu ştiu mai multe. Şi nici măcar nu sunt sigur de identitatea şi rolul persoanelor în cauză. Aş fi putut foarte bine să fi căzut victimă bârfelor unor mincinoşi. Nu vreau să omit nicio ipoteză şi nici nu vreau să iau în serios orice presupunere. Dar seara este abia la început şi mă aştept ca tot ceea ce se va întâmpla sub ochii mei să îmi ofere diverse scenarii imprevizibile.
Nimeni nu ştie cine sunt cu adevărat. Ştiu doar că sunt homosexual şi că sunt însoţit de logodnicul meu.
Totul a început într-o saună.
Era după-amiaza târziu, într-o zi de la sfârşitul lui iunie. Michele e un tânăr roman de douăzeci şi cinci de ani. Lucrează într-un showroom.
E gay.
De câteva săptămâni s-a despărţit de ultimul iubit. Acum e single.
Lipsit de obligaţii, dă o raită pe la unul dintre cele mai mari, mai discrete şi mai cunoscute locuri de întâlnire pentru homosexuali din Roma: un wellness center aflat la doi paşi de Ministerul Economiei.
La recepţie îşi prezintă cartea de vizită Arci, cartea de identitate, primeşte cheile de la dulap, papucii, apoi se lasă în voia dorinţei de a petrece câteva ore de relaxare absolută. Nu-i stă mintea la cine-ştie-ce aventuri, de astea a avut parte cu succes cu alte ocazii când a fost acolo. Vrea doar să se deconecteze pentru câteva ore.
Se dezbracă. Îşi dă jos cămaşa, pantalonii, încălţămintea, chiloţii, îşi pune toate hainele în dulapul său, încuie lacătul şi îşi înfăşoară în jurul şoldurilor un mic prosop alb. Coboară scările ce duc către zona fierbinte. Face un duş şi apoi intră în saună. Printre aburi şi lumina slabă abia reuşeşte să găsească un loc liber pe o bancă. E lume multă înăuntru: un bărbat căruia i se vede doar burta, altul care se masturbează.
Michele se aşază, se lasă pe spate. Închide ochii. Îşi îndepărtează uşor picioarele. Prosopul se desface puţin.
Se relaxează.
O mână i se aşază pe gleznă. O mână delicată.
Michele nu face nicio mişcare.
Mâna urcă de-a lungul gambei înspre pulpă, apoi pe genunchi şi pe coapsă. Acum e aproape, uşoară, sfioasă. E acolo.
Nu. Nu are chef. Michele o opreşte.
Se ridică. Îşi ia prosopul şi iese. Înainte de a închide uşa aruncă o privire să vadă cui îi aparţine acea mână.
Un chip mic. Un fizic zvelt.
Iese.
Michele intră la duş şi se strecoară în cada de hidromasaj. Şi aici e lume multă. Se întinde, închide ochii. Când îi redeschide vede silueta de mai devreme trecând prin faţa lui. Privirile li se întâlnesc.
E drăguţ.
Michele mai rămâne puţin în cadă. Se ridică, se şterge cu prosopul şi porneşte printr-un soi de labirint cu cămăruţe întunecate, acele darkroom, cu ecrane pe care rulează filme porno. Cineva a lăsat uşa deschisă şi stă întins pe burtă într-o poziţie ademenitoare. Altcineva gâfâie. Un tânăr este pălmuit. Dincolo de fiecare uşă sunt mereu oameni care privesc, care aşteaptă, care se masturbează.
Mâna de mai devreme e acolo, în picioare, îndărătul unei uşi.
Michele trece. Priveşte. Se privesc reciproc. Apoi se întoarce. Trece încă o dată. Mâna îi smulge prosopul şi îl trage în interiorul camerei.
Se sărută. Se ating. Se iubesc.
Nu e întâlnirea obişnuită de sex ocazional. Totul e foarte delicat, lent, rafinat, uşor. Frumos. Odată atins orgasmul, mâna stă întinsă lângă Michele. Se cuibăreşte aproape de el. Îl îmbrăţişează. În linişte.
Adorm.
La trezire nu par câtuşi de puţin stânjeniţi. Fac cunoştinţă, mâna vrea să afle cu ce se ocupă Michele, unde locuieşte, câţi ani are.
- Tu de unde eşti? zice Michele.
- Sunt francez, spune mâna.
- Şi ce faci la Roma?
- Studiez teologia, spune mâna.
- Serios?
- Da.
- Eşti tare! exclamă Michele.
- Deci ai înţeles?
- Sigur.
- Dacă vrei să îmi pui întrebări, nu ai decât să o faci.
- Eşti preot?
- Da.
Michele râde.
- E totul ok? întreabă mâna.
- Sigur, nicio problemă. Sunt credincios, răspunde Michele.
Râsete. Chiar şi preotul râde.
Michele îl întreabă cum se face că un preot nu reuşeşte niciodată să urmeze învăţăturile Bisericii. De ce nu poate niciodată să fie consecvent cu lucrurile pe care le predică din amvon. Nu îl judecă. Doar întreabă. Vrea să înţeleagă.
Mâna nu evită întrebările. Răspunde. Vrea să fie înţeleasă.
Vorbeşte despre frumuseţea şi măreţia Domnului, despre importanţa credinţei. Şi despre cum un preot este întâi de toate un om şi abia apoi un preot.
Michele este uimit. Calmul cu care mâna face faţă acestor argumente îl lasă înmărmurit.
Rămân în încăpere pentru mai bine de o oră.
Apoi ies, fac un duş, se îmbracă.
Mâna îi oferă un drum cu maşina până la cea mai apropiată staţie de metrou.
Conduce şi îi povesteşte despre preoţii homosexuali.
Zice că nici el nu îşi poate imagina câţi sunt în zonă, mai ales la Roma. Mulţi sunt logodiţi între ei. Cum sunt, de pildă, doi prieteni de-ai săi, un german şi un brazilian, care de când formează un cuplu stabil au devenit uşor ridicoli. Spune că Biserica ştie despre acest fenomen şi că păstrează tăcerea atâta timp cât niciunul dintre ei nu declanşează un scandal.
Deschide torpedoul. Scoate un guler alb. I-l arată.
Ajunşi la staţia de metrou fac schimb de numere de telefon. Mâna îl salută şi îl invită la o petrecere care urmează să aibă loc vineri, 2 iulie, într-un local din cartierul Testaccio. Spune că vor fi acolo toţi prietenii săi, câţiva preoţi şi două escorte.
În zilele următoare linia telefonică dintre celularul lui Michele şi cel al francezului e în fierbere. Preotul îi spune când "comoară" când "căţeluş". Îi povesteşte despre îndatoririle sale de cleric, despre după-amiaza în care se plimbă la soare, despre liturghia pe care o va ţine seara la ora 18:00 în timpul căreia "voi spune o rugăciune şi pentru tine, dacă vrei".
Se oferă apoi să îi facă "două mângâieri", perspectivă ce-i provoacă râsul: "Hihihihi, ador mângâierile!". La urmă îşi reînnoieşte invitaţia pentru petrecerea din Testaccio, însă îl roagă "nu spune nimănui că ne-am cunoscut săptămâna trecută la saună".
Michele îl întreabă dacă poate să vină cu o prietenă.
Prietena sunt eu.
Francezul îi zice mai întâi că "riscă să fie singura fată - hihihihi! - de la eveniment, pentru că toţi ceilalţi sunt prieteni de-ai mei, de la preot până la băiatul-escortă, care e ateu". Apoi, când Michele îl linişteşte spunându-i că prietena sa e un bărbat, primeşte undă verde.
Şi uite aşa, iată-mă la petrecere.
Joc rolul iubitului lui Michele. Pentru toată lumea sunt din Palermo, administrez un salon de cosmetică şi sunt în trecere prin Roma. Câteva zile de relaxare înainte să merg într-o călătorie de afaceri la Bologna pentru un târg de frumuseţe.
Francezul vine să ne salute, Michele mă prezintă. E amabil, politicos. Ne dă două tichete pentru consumaţie şi pleacă să-i întâmpine pe ceilalţi invitaţi care tocmai sosesc.
Cer un pahar de vin roşu. Michele îşi comandă un mojito.
Puţinele mese sunt toate ocupate. Ne aşezăm alături de doi tineri.
Unul e din Sardinia. E scund, are părul scurt, sprâncene subţiri, îngrijite, poartă maiou alb, colier din inox, nenumărate brăţări şi inele. Nu e foarte musculos.
Celălalt e din Puglia, e mai înalt şi poartă o cămaşă obişnuită.
O mare parte dintre invitaţi poartă maiouri.
Sardul e nostim. Foarte nostim. Se aude de la un kilometru cât e de nostim.
Râde. Şi de fiecare dată când râde îţi sparge timpanele.
Sardul nu e idiot. E doar nostim.
Nu ştii ce să zici şi ca să spargi gheaţa spui ceva despre căldura de afară?
Sardul râde.
Încerci să duci mai departe conversaţia zicând că în ziua aceea te-ai ridicat din pat abia pe la unsprezece?
Sardul râde.
Spune că a venit tocmai din Cagliari pentru a lua parte la această petrecere. Vrea să afle de la noi în ce împrejurări l-am cunoscut pe francez.
- În confesional?
Râde din nou.
- Cum adică în confesional?, întreb eu prefăcându-mă căzut din lună.
Sardul, mare cunoscător al secretelor altora, ne descrie în amănunt biografia francezului şi ne spune că aproape toţi ceilalţi invitaţi l-au cunoscut pe diferite chat-uri gay, cum ar fi Gayromeo şi Me2.
Cel din Puglia, deja nervos din cauză că pentru a ajunge în pat cu sardul după petrecere trebuie să suporte toate râsetele acelea, îşi dă drumul la limbă. Zice că îi este scârbă când se gândeşte la preoţii care ziua predică una şi seara fac alta. Zice că la Roma e plin de ei, că există o biserică foarte cunoscută unde din când în când homosexualii trec ca şi pe la bancomat. Chiar şi lui i s-a întâmplat să îl însoţească pe un prieten până în faţa acestei biserici. După douăzeci de minute prietenul s-a întors la maşină cu trei sute de euro în mână.
Conversaţia ajunge la regiunile de unde provenim. Se vorbeşte despre pugliezi, despre sicilieni, despre sarzi. Se discută în contradictoriu despre care dintre ei ar fi mai buni la pat.
Este prima dată când vorbesc despre bărbaţi la genul feminin.
Cizmele.
Pe masa noastră aterizează o pereche de cizme negre.
Deasupra cizmelor, două picioare. Apoi, nişte pantaloni scurţi de blugi, minusculi. Mai sus e o vestă descheiată şi deasupra de tot se poate ghici chipul unuia dintre cei doi băieţi-escortă care ne priveşte de sus în timp ce dansează ţinându-şi picioarele neclintite şi mişcându-şi tot restul corpului.
Mesajul e cât se poate de limpede. Gata cu pălăvrăgeala.
Începe dansul. Puţin ne pasă. Urlăm în urechea vecinului, care şi el de-abia de îşi aude propria voce. Muzica e de-a dreptul asurzitoare.
Animatorii sar de pe o masă pe alta. Lor le place să fie la înălţime, să domine scena. Şi nu doar atât.
Unul dintre cei doi se apropie de mine. Mă apucă de păr cu ambele mâini şi îmi trage capul cu putere înspre pantalonii săi descheiaţi. Sunt luat prin surprindere.
Încerc să mă opun.
Rămân fără aer. Nu mă aşteptam. De fapt, poate că doar lăsasem la o parte această posibilitate.
Îi spun că mi-e jenă şi mă dezlipesc de el. Se pune pe râs şi trage mai cu putere.
Îi zic că nu pot să fac asta de faţă cu toată lumea şi că prefer să îl am doar pentru mine, în intimitate.
Îmi zâmbeşte. A înţeles. Zice că momentan nu poate şi îmi face cu ochiul.
La revedere. Pe mai tîrziu.
Mă lasă şi se aruncă pe un preot care dansează puţin mai încolo.
E italian. E ceva mai înalt decât francezul. Poartă blugi şi o cămaşă cu dungi albe şi albastre. Ajunge şi el în postura de hot-dog, cu cei doi animatori drept chiflă. Îl târăsc până în colţul cel mai întunecat al încăperii şi rămân acolo pentru cel puţin douăzeci de minute. Când iese de acolo nu mai are ochelarii, e fără cămaşă şi are pantalonii descheiaţi.
Petrecerea continuă aşa până noaptea târziu. Ieşim în faţa localului la o ţigară.
Preotul italian pare un om searbăd la început. Însă pe măsură ce devine mai dezinvolt, e chiar simpatic. Ne povesteşte despre întâlnirea cu Papa de săptămâna trecută.
Şi cine ar fi crezut: e şi glumeţ pe deasupra. Ne face să râdem în hohote când încearcă să imite accentul nemţesc al lui Joseph Ratzinger.
- Feniţi la mine, băieţi, feniţi!
Ce om jovial. Între timp, micul grup îşi face planuri pentru ziua următoare. Unul propune o raită pe litoral, dar el refuză pentru că trebuie să oficieze liturghia atât dimineaţa cât şi seara.
Francezul în schimb face planuri pe termen mai scurt: mergem cu toţii să bem ceva la iubitul meu şi rămânem să dormim acolo.
Dar odată ce intrăm în casă, fiindcă băuse deja îndeajuns, preferă să sară peste pasul ăsta şi intră direct în dormitorul prietenului meu. Se dezbracă şi îşi etalează cu mândrie chiloţii săi şic cu dungi orizontale. Iar când Michele îi spune că îl excită faptul că e preot şi că ar fi grozav dacă ar purta sutana, francezul îşi deschide geanta, se ascunde după una dintre coloanele camerei şi apare din nou tot în chiloţi, dar purtând cămaşa cenuşie a ordinului, gulerul alb şi ochelarii.
- Cum arăt?
- Ca un preot de căcat, zice Michele.
Francezul râde, se duce lângă el, îl îmbrăţişează, îl sărută.
Fac sex, apoi adorm. Michele se trezeşte primul. Fac din nou sex.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
