Ziarul de Duminică

Sex, droguri si stilizare

Sex, droguri si stilizare
11.08.2006, 14:32 30

Ceea ce diferentiaza in primul rand Miami Vice de restul peliculelor politiste hollywoodiene consta nu in alura sexy si muzica ritmata, perfect suprapusa pe scenele alerte de urmariri (desprinse din serialul original, care a facut furori in anii '80), ci in stilul, amprenta clara si decisiva a lui Michael Mann. Fara sa se ridice la nivelul lui Heat, fara sa aiba furia convulsiva a lui The Insider sau raceala studiata a lui Collateral, Miami Vice este o mostra de ambient perfect incastrat pe pelicula, pe care, chiar daca scenaristul din Mann simte nevoia sa-l impaneze deseori cu explicatii mult prea detaliate ale tranzactiilor, regizorul care s-a impus deja printr-un stil aparte stie sa-l salveze intotdeauna. Alaturi de intensitatea situatiilor construite cu siguranta si directete, filmul ofera un spectacol al personajelor prinse in jocuri pe muchie de cutit, o drama interna care devine mai importanta decat misiunea in sine a celor doi politisti undercover care urmaresc o captura uriasa de droguri. Pentru Sonny si Tubbs (Colin Farrell si Jamie Foxx) miza nu e doar supravietuirea in urma ciocnirii cu periculosul cartel, cat pariul cu propriul sine, care nu e niciodata futil. Tubbs isi vede iubita macelarita, Sonny e nevoit sa renunte la femeia lui in ciuda senzualitatii scanteietoare pe care o emana intalnirile lor. Dublat de accente sumbre care insotesc subtil atmosfera senzational stilizata a filmului, conflictul lor ramifica spre drama linia unui policier reusit in sine, facand din Miami Vice ceva mai mult decat o suma de urmariri, rafale de gloante si deal-uri periculoase. La fel ca in Heat, desi cu un diapazon mai discret, Mann insista pe incarcatura psihologica, pe hartuirea constanta a adversarului, pe alternanta naturala dintre bine si rau, ridicand misiunea undercover a celor doi detectivi la nivel de pariu cu propria identitate si cu propriii demoni. Mult mai abil reliefate decat intr-un banal film de gen, personajele devin actanti pe o diabolica tabla de sah, iar distributia - nu neaparat ideala, dar foarte veridica - functioneaza foarte bine in sensul imprimat de regizor. Cu inteligenta si o foarte matura siguranta de sine, Colin Farrell are bunul-simt de-a nu incerca in nici un moment
sa-l copieze pe Don Johnson in portretizarea lui Sonny Crockett. Rezultatul - un personaj matur, a carui frenezie de-a fi loial, intrata in conflict cu patima amoroasa, e sugerata de cateva gesturi articulate fara risipa sau ostentatie. In replica, Jamie Foxx reuseste sa-l secondeze destul de expresiv, desi pastreaza ceva din manierismele personajelor sale anterioare. Cat despre Gong Li, in ciuda rigiditatii vizibile cu care isi pronunta replicile in engleza, este un spectacol in materie de sarm feminin calm si impozant, sugerand deopotriva stapanire de sine, vulnerabilitate si o senzualitate maiestuoasa, dar temperata discret in scenele de sex matur cu Farrell, care le reusesc amandurora de minune. Categoric, filmul are ceva mai mult decat traficanti negri in cerul gurii (Luis Tosar, complet lipsit de charisma in rolul lui Montoya, John Ortiz, mult mai convingator pe post de scelerat in slujba primului) si politisti plini de bune intentii, dar defazati in clipa decisiva. Chiar daca nici Mann, nici Farrell ori Foxx nu s-au uitat cu evlavie spre varianta originala, ceva din inefabilul ei pluteste (evident, cu accente noir si accesorii de ultima ora) in varianta de fata. Motiv pentru care filmul chiar merita vazut.

Miami Vice Productie SUA, 2006. Regia si scenariul: Michael Mann. Cu: Colin Farrell, Jamie Foxx, Gong Li, Naomie Harris, Ciar?n Hinds, Justin Theroux, Barry Shabaka Henley, Luis Tosar, John Ortiz. Premiera: 4 august. Distribuit de Ro Image 2000.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO