Ziarul de Duminică

Secretele nu ţin cont de vârstă/

Secretele nu ţin cont de vârstă/

Autor: Elisabeta Lasconi

06.09.2013, 00:01 160

Dacă literatura franceză are azi în Eric-Emmanuel Schmitt o personalitate rară, cu succes imens ca dramaturg, ca romancier şi autor de proză scurtă, fenomenul similar al prozei ruse îl reprezintă Ludmila Uliţkaia. Probabil este scriitoarea cea mai cunoscută din Rusia de astăzi prin distincţii, premii şi traduceri, se bucură şi de imens succes de public şi de preţuirea criticii literare.

Romane de mai mică întindere – „Soniecicka”, „Înmormântarea veselă” şi „Minciunile femeilor”, sau ample ca „Al dumneavoastră sincer, Şurik” şi „Daniel Stein, traducător” au apărut la noi în colecţii prestigioase „Cartea de pe noptieră” (Ed. Humanitas), „Raftul Denisei” (Ed. Humanitas fiction), traduse de Gabriela Russo. Aceeaşi traducătoare fidelă semnează şi volumul publicat recent – „Fetiţele. Rude sărmane”, ce reuneşte două cicluri narative.

Ludmila Uliţkaia investighează vârste şi destine feminine, primul ciclu se compune din 6 povestiri, al doilea din 8 texte, legate între prin personaje, atmosferă sau spaţiul creat. În „Fetiţele” sunt surprinse momente dramatice ale copilăriei, pierderea inocenţei, revelaţia lumii adulte. „Rude sărmane” se îndreaptă spre senectute, cu ritualurile şi suferinţele ei.

Indiferent de vârstele analizate, Ludmila Uliţkaia scrutează cazuri neobişnuite şi împinse mereu în situaţii limită, iar boala face parte din viaţa cotidiană: boli ale trupului, handicap fizic sau întârziere a minţii ori tulburare a sufletului.

Există un miez senzaţional sau un mister în fiecare povestire. O femeie tânără fără mâini este vizitată de pionierele curioase, ele primesc prima lecţie dură, aflând cum handicapul a ajutat-o să obţină privilegiul unei locuinţe, căci a cusut cu degetele de la picioare un dar pentru Stalin (Darul nefăcut de mâna omului), altă femeie retardată a rămas singură, când a murit mama care-i purta de grijă, dar îi urmează sfatul mamei şi găseşte o protectoare (Poporul ales), tot aşa cum Asia cea smintită are un sprijin în Ana (Rude sărmane).

Nu lipsesc cazurile stranii: o tânără mamă cade într-o stare de autism când soţul ei aflat pe front crede că fetiţele gemene pe care le născuse au alt tată (Copiii altuia), altă femeie deja trecută de prima tinereţe, dar încă dornică de aventuri, pică într-un soi de catalepsie descoperind că amantul tânăr face dragoste cu fiica ei (Casa Lialiei), sindromul Down al unei fetiţe distruge viaţa unui cuplu reuşit (Fiica Buharei), o pereche vârstnică se supune aceluiaşi ritual de vizitare a fiului, iar adevărul dureros se vede abia la sfârşit (Fericiţi).

Ludmila Uliţkaia are un dar excepţional de a dezvălui amestecul de inocenţă şi cruzime al copiilor, în povestirea ce urmăreşte viaţa gemenelor cu firi diferite – „Copilul găsit”, ca şi afinitatea şi afecţiunea dintre o fetiţă şi bunicul ei care caută să-i transmită înaintea morţii moştenirea spirituală (La 2 martie, în acelaşi an...). În naraţiunile amintite, se dezvăluie şi lumi străvechi ce-şi păstrează tradiţia, evreiască sau armenească, ele pâlpâie, rezistă într-o epocă supusă presiunii ideologice.

Dar preferata mea este „Bronka”, titlul povestirii este dat de numele eroinei extraordinare cu o istorie de viaţă extraordinară: o mamă săracă, dar îndrăzneaţă, Simka, îşi găseşte un locşor de trăit cu fetiţa ei, Bronka. La 14 ani Bronka naşte un copil din flori, şi urmează alţi trei copii, an după an, semănând unul cu altul. Nimeni nu reuşeşte să afle cine-i tatăl copiilor. Iar copiii cresc, se dovedesc inteligenţi şi frumoşi, cuceritori şi buni. Cititorul va descoperi secretul prin intermediul unei confesiuni făcute de Bronka matură unei colege de clasă, pe care o întâlneşte întâmplător.

Nu mă îndoiesc, ca şi în cazul lui Eric-Emmanuel Schmitt, că fiecare cititor va îndrăgi o anume povestire, şi la o simplă ancheta vor fi indicate pe rând cele 14 titluri, fiindcă toate cele 14 naraţiuni sunt bijuterii ale unei maestre a prozei, care ţese fire discrete, ce le prind în pânză invizibilă a unui mic roman.

Ludmila Uliţkaia, Fetiţele. Rude sărmane, traducere din limba rusă de Gabriela Russo, Editura Humanitas fiction, 2013, 256 pag.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO