Ziarul de Duminică

Scriitori despre cărţile lor (II)/ de Stelian Ţurlea. GALERIE FOTO

Ruxandra Cesereanu

GALERIE FOTO

Autor: Stelian Turlea

23.05.2013, 23:53 141

Editurile noastre publică sute de cărţi în fiecare lună, o enormă producţie de carte, care copleşeşte de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale „Ziarului de duminică”, rubrici care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care doreşte să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai uşor. La „Cartea de literatură” sunt semnalate cărţi aflate deja pe rafturi, între care facem, fireşte, o selecţie. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de ştiinţă, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărţilor asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate pe larg de către cronicarii literari ai ziarului. Atenţie aparte mai primesc colecţiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariţie sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica „Avanpremieră”. În sfârşit, în cadrul rubricii de faţă, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată şi citită.

 

Continuăm mini-ancheta printre scriitorii români care îşi lansează cărţile la Târgul de carte Bookfest

„Ce înseamnă titlul nou lansat la Bookfest în creaţia dvs?”

 

Au răspuns:

Ruxandra Cesereanu - Un singur cer deasupra lor

Romanul meu de-acum lansat la Bookfest (Un singur cer deasupra lor) e prima mea carte realistă de proză, prin urmare în mod evident e ceva inedit în literatura pe care am scris-o şi publicat-o până azi. Ba chiar aş putea spune că face o breşă, pentru că e prima carte în care nu vorbesc despre mine, ci doar despre alţii (ceilalţi). E prima mea carte în care nu mai sunt personaj (nici măcar metaforic vorbind). E ca şi cum m-aş fi născut a doua oară, ca prozatoare. Mai departe, însă, cititorii vor decide dacă e o naştere benefică sau nu)

 

Mircea Anghelescu – Poarta neagră

Poarta neagră este parte a unui proiect început cu Mistificţiuni, apărut acum câţiva ani. Proiectul pleacă de la ideea că istoria literaturii trebuie să dea seamă, mai ales în acest secol, şi despre – sau mai ales despre raporturile literaturii cu istoria trăită. Literatura este singurul document narativ pe care îl avem despre lumea noastră şi despre istoria ei, despre devenirea ei: a cerceta relaţia dintre această lume şi literatura pe care ea o generează, o determină, o secretă, mi se pare un mod important de a ne cunoaşte trecutul şi deci de a ne cunoaşte pe noi înşine.

Pentru mine, Poarta neagră înseamnă o experienţă de acest tip: ea încearcă să sondeze raporturile noastre cu necunoscutul, cu suferinţa, cu abjecţia, aşa cum se reflectă ele în literatura noastră care atinge într-un fel sau altul lumea închisorilor.

 

Peter Demeny – Ghidul ipocriţilor

Pentru mine, Ghidul ipocriţilor e un manual scris în eseuri şi cu o doză sau un dozator de (auto)ironie, un album de portrete realizate cu ajutorul lui Montaigne, Kundera, Eco şi, desigur, al vieţii. Cred că e un volum în care un om se caută pe sine, dar îi găseşte pe ceilalţi (fie ei profesori, părinţi, vecini sau rude) – ceea ce se întâmplă de multe ori când pornim la un drum atât de plin de capcane. 

În acelaşi timp, Ghidul ipocriţilor e şi drumul meu pavat de mine spre şi în literatura română, unul asfaltat cu dragoste şi pasiune, pe urmele lui conu Alecu si ale lui Radu Paraschivescu.

 

Cristian Ardelean – Agenţia

Agenţia e punctul de start. Dat fiind că reprezintă romanul de debut, sper să fie cel care să mă ajute să-mi fac un nume în cercul din păcate tot mai strâmt al scriitorilor români, pe o piaţă în continuă scădere.

Cartea reprezintă mult pentru mine. Tind să cred că am lăsat-o în lume cu tot ce-i trebuie unui copil să se descurce. E suficient de concentrată cât să nu plictisească, are un ritm potrivit şi oferă suficientă informaţie, inclusiv tehnică, încât lasă o puternică impresie de autenticitate. De-acum depinde doar de cititor să o „angajeze” sau nu, deşi sunt convins că apetenţa pentru risc şi înţelegerea regulilor hazardului e cumva specifică spaţiului românesc.

Sunt mândru de ea şi sper să nu dezamăgească niciun cititor care ştie să o privească cu rezervă şi înţelegere, ca pe orice copil teribil care-şi propune multe şi reuşeşte în parte. Un copil deocamdată singur la părinte, dar sper că nu pentru multă vreme.

 

Nicolae Stan – Ceaţă pe Tamisa

Romanul Ceaţă pe Tamisa este istoria unei ieşiri de sub fascinaţia Marii Iluzii care-a vrăjit mentalul românesc, începând cu decembrie 1989. Din acel moment, românii au intrat într-un tunel prea lung şi întunecat, care a cloroformizat mintea prea disponibilă la adaptare a locuitorilor frumoaselor noastre plaiuri.

Romanul este, de asemenea, o dublă privire aruncată peste această vale plină cu oase despre care nu ştim dacă vor invia: una, infraistorică, microexistenţială, unde se plămădesc plăcile tectonice ale lumii noastre;  alta, supraistorică, de deasupra (din anul 2091), detaşată, masivă, implacabilă, dar posibil dreaptă.

O proză păgână, suficientă sieşi, eliminând prezenţa oricărei ideologii, fie ea şi creştină. De aceea mântuirea ei se confundă cu apocalipsa ei.

 

Carmen Gavrilă – Revolta Orientului

Fără să îmi propun să fac un „ghid” pentru spaţiul islamic, am încercat în acest volum să introduc mai mult decât analize politice. Am încercat să prind detalii care ţin de cotidian ori de modă sau de cultura pop şi care de obicei sunt văzute doar ca pete de culoare exotice şi nicidecum relevante în contextul convulsiilor mari istorice. Eu sunt convinsă că texte despre cultura pop în Orientul Mijlociu, modă, pasiunea pentru operaţii estetice, băncile islamice sau preocuparea evidentă în textele teologice islamice pentru protecţia mediului îşi au un loc firesc alături de analize politice. Presupunerea că viaţa din stradă ori sentimentele sunt separate de decizia politică în Orient, a făcut ca de-a lungul timpului Occidentul să judece de multe ori greşit sau simplist Orientul, şi mai ales să nu poată anticipa mişcări care au făcut istorie. Am încercat să arăt în volum că Orientul Mijlociu este mai mult decât un spaţiu al competiţiei între diverse politici de forţă pentru supravieţuire. Pentru a obţine o imagine cât mai coerentă, am ţinut să prind în volum nu doar valul de revolte declanşat acum 2 ani ci şi evenimente, poveşti, obiceiuri şi întâmplări de dinainte de 2011, anul aşa numitei treziri arabe. O trezire care, sper să reiasă din carte, începuse cu multă vreme înainte. Am încercat să păstrez în volum obiectivitatea jurnalistică, să cuprind toate opiniile cu care m-am întâlnit în drumurile prin Orient, din Siria până în Iran şi mai ales nuanţele care, după părerea mea, oferă cele mai multe informaţii despre regiune. Cei care vor citi cartea vor decide dacă am reuşit sau nu ce mi-am propus, adică să arăt un spaţiu aflat mereu în mişcare, chiar şi când pare neclintit, cu contraste puternice între tradiţional şi modern dar care coexistă de cele mai multe ori într-un mod fascinant de armonios. Un spaţiu în care nuanţele schimbă istoria, în care ecuaţiile universal aplicate cedează în faţa detaliilor locale, un spaţiu în care răspunsurile mari vin deseori din întâmplări mici.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO