Ziarul de Duminică

Scriitori despre cărţile lor (I)/ de Stelian Ţurlea. GALERIE FOTO

Editurile noastre publică sute de cărţi în fiecare lună, o enormă producţie de carte, care copleşeşte de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale „Ziarului de duminică”, care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care doreşte să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai uşor. La „Cartea de literatură” sunt semnalate cărţi aflate deja pe rafturi, între care facem, fireşte, o selecţie. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de ştiinţă, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărţilor asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate alte ori pe larg de cei doi cronicari literari ai ziarului. Atenţie aparte mai primesc colecţiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariţie sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica „Avanpremieră”. În sfârşit, în cadrul rubricii de faţă, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată şi citită.

 

În aceste săptămâni dinaintea Târgului de carte Bookfest ne-am propus să adresăm o întrebare câtorva scriitori români care îşi lansează cărţile acum.

 

„Ce înseamnă titlul nou lansat la Bookfest în creaţia dvs?”

Au răspuns:

 

Călin Hentea – Memorii în bocanci

(foto 1)

Deşi este cel de-al zecelea titlu de autor al meu, „Memorii în bocanci” înseamnă pentru mine debutul în literatura memorialistică. Am încercat astfel să reconstruiesc prin câteva secvenţe trăite de mine universul militar românesc, dar şi străin, aşa cum l-am cunoscut şi păstrat eu în memoria afectivă. În al doilea rând, scrierea acestui volum a însemnat o confruntare cinstită cu mine însumi, cu trecutul meu profesional, cu slăbiciunile şi tăriile mele şi ale altora. Fără patimă, dar şi fără menajamente. Fără eufemisme, dar şi fără triumfalisme. Cu un pic de umor, dar şi un strop de nostalgie. În fine, „Memorii în bocanci” reprezintă, fără să fi fost gândită ca atare, o performanţă: în doar zece luni (mai 2012 - martie 2013) de când mi-a fost sugerată ideea (mulţumesc Daniel Nicolescu) am scris cartea şi am publicat-o în serialul „Jurnal în bocanci” din „Ziarul de Duminică” (mulţumesc Stelian Ţurlea) şi apoi sub legendara siglă a editurii „Cartea Românească” (mulţumesc Mădălina Ghiu).

Adina Dabija - Şaman

(foto 2)

Titlul care va fi lansat la Bookfest este un pumn zdravăn în zidul gros al existenţei anoste de zi cu zi. Este o privire pătrunzătoare a unui şaman care m-a privit la un moment dat dinăuntru şi care mi-a amintit cine sunt şi pentru ce am venit pe lume, şi pentru ce au venit toţi oamenii pe lume: ca să trăiască cu demnitate, cu fruntea sus, nu ca nişte şobolani înnebuniţi de frici şi de griji. Am scris această carte pentru redarea demnităţii omului, pentru că omul a uitat cine este, a uitat că nu aparţine nici unui timp şi nici unui loc, ci doar centrului propriei sale fiinţe, pur şi luminos, de la Dumnezeu. Am scris-o mai ales pentru tineri şi adolescenţi, care, în loc să se lase intimidaţi de lumea atroce creată de adulţi şi să intre în jocul ei, să ştie că orice om este un centru, un şaman capabil să reinventeze lumea şi pe sine, şi fiecare din noi avem, prin graţia divină, înăuntrul nostru acest suflu regenerator. Aceasta este istoria descoperirii propriului meu „şaman”. Toate evenimentele descrise în această carte s-au întâmplat întocmai pe nivelul mişcărilor interioare şi orice asemănare cu realitatea interioară este deliberată. Însă toate persoanele şi locurile, chiar şi cele reale, sunt pur fictive.

 

Vintilă Mihăilescu - Scutecele naţiunii şi hainele împăratului

(foto 3)

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului este al treilea volum de „socio-hai-hui”, selectând şi ordonând „pilule” apărute de-a lungul timpului în Dilema Veche. Nimic nou deci din acest punct de vedere. Există însă un accent deosebit, care constituie pentru mine şi semnificaţia aparte a acestui volum. El este dat de subtitlu: Note de antropologie publică. Atât selectarea cât şi gruparea textelor au fost ghidate de această miză devenită şi ea mai conştientă şi consecventă de-a lungul timpului. Pe de o parte, articolele reunite în volum rămân fidele crezului exprimat în carte printr-un citat din antropologul francez André-Georges Haudricourt: „Orice obiect, dacă îl studiezi cum trebuie, va aduce după sine întreaga societate”. Subiectele tratate sunt în consecinţă cotidiene şi aparent minore. Pe de altă parte, este mult mai bine reprezentată menirea de „traducere” a antropologiei, textele fiind astfel mici exerciţii de traducere a realităţilor româneşti spre uzul public.

 

Aurora Liiceanu - Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii.

(foto 4)

Am revenit la exploatarea relaţiei subtile între literatură şi psihologie. Este vorba despre identificarea unei continuităţi în construcţia subiectivităţii feminine, considerând că astazi vedem, la noi, interesul mai degrabă pragmatic decât ideatic al femeilor pentru propria lor identitate.

Adrian Popescu – Costumul negru

(foto 5)

Volumul ,, Costumul negru’’aduce, în intenţia autorului, o totală schimbare a  limbajului  poetic, faţă de titlurile anterioare. Nu despre negarea, sau minimalizarea unei  perspective corente, creştine în esenţă, va fi însă vorba, ci despre prezenţa masivă a unor granule de piper postmodern, introduse drept contrapunct necesar la mierea fluidului rememorativ. Dacă dialogul ironic şi autoironic sunt revalorizate, aici, acesta nu înseamnă pulverizarea sau relativizarea sensurilor.  Ample poeme, quasi-epic structurate, recompun o lume a luminosului, pe cât este ea a numinosului, lume vie, deşi devenită istorie, care mai trăieşte în adâncul omului ajuns la vârsta matură. De multe ori, poemele sunt mici scenari lirico-epice, cotidiene, sau pornind de la imediat pentru a se ramifica în simboluri totalizante…Pentru mine, culegerea de la editura  Polirom -,,Cartea românească’’ (unde am avut norocul unor excepţionali profesionişti, începând cu priceputa redactoare d-na Mădălina Ghiu, cu tehnoredactoarea, cu graficianul, care a lucrat coperta după o tapiserie a soţiei mele, apoi cu tot serviciul de difuzare şi promovare) este un copil mai obraznic venit pe lume la anii bătrâneţii. Un fel de ,,cântec de lebadă’’, un adio spus poeziei, aşa cum am înţeles-o eu, pe care am slujit-o, cum am putut, vreme de cinci decenii. În postmodernitate am pus un pas, abia, unul timid, şi, speriat de ce am văzut, iată, mă retrag la timp, în lumea în care am trăit, mai mult decât voi trăi, oricum, de-acum înainte.

 

Dominic Stănescu – Zeii platanelor mixează pentru ...

(foto 6)

Îmi imaginez această carte ca pe un cub rubik incomplet, alcătuit din elemente similare din ce în ce mai mici. În timpul citirii textul se completează, devenind un cub cu suprafeţele în mişcare. Sper ca acest volum să fie o provocare pentru cititor, aşa cum el a reprezentat o provocare pentru mine ca autor, în încercarea de a afla ce se întâmplă cu noi.

 

Florin Grozea - Hit Yourself

(foto 7)

S-au împlinit 17 ani de când am început să compun şi să cânt. Aveam 17 ani când am fondat trupa Hi-Q. În toţi aceşti ani hobby-ul meu s-a transformat într-o carieră de succes. Dar pasiunea mea în muzică nu s-a oprit la concerte şi videoclipuri, ci s-a extins în mai multe domenii: televiziune, radio, blogging, antreprenoriat online, conferinţe. Este momentul ca experienţa şi cunoştiinţele mele să fie puse într-o carte pentru ca tinerii care se apucă de muzică să aibă un instrument în plus pentru a transforma pasiunea lor într-o mare lovitură.

Hit Yourself este prima carte inspiraţională din muzica românească. Este o carte cu 100 de idei şi sfaturi concrete care te vor inspira, te vor ajuta, te vor surprinde. Am încercat să scot la suprafaţă acele momente hotărâtoare din vieţile unor artişti de succes internaţional care le-au marcat cariera şi i-au transformat în vedete mondiale. Momente definitorii care pot inspira cititorii pentru propria lor carieră, fie că este una muzicală, fie că este un alt drum.

 

Lavinia Bălulescu – La mine-n cap

(foto 8)

„La mine-n cap“ este primul meu volum de proză, după două volume de poezie. Cartea spune povestea unei femei care îşi pierde minţile şi care se dedublează, iar ideea mi-a venit după ce am visat într-o noapte, acum câţiva ani, că venise sfârşitul lumii. Dincolo de story, cred ca este un text despre frică, despre alienare, despre singurătate, despre cât de tare ne schimbă momentele în care suntem singuri cu noi înşine.

 
AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.