A facut ceva valva, recent, decizia de a se interzice vanzarea de "junk food" in incinta unitatilor de invatamant. Foarte bine. Aflati in plin proces de crestere si mai expusi decat adultii la efectele nefaste ale chimicalelor, substitutilor alimentari, colorantilor, e-urilor etc., copiii si adolescentii trebuie feriti, macar la scoala, de consumul unor asemenea delicatese.
S-a comentat insa imediat ca elevii isi vor cumpara de langa scoala, sau in drum spre ea, ceea ce nu mai pot lua din scoala. Probabil, peste o vreme, materializandu-se aceasta alternativa, cineva se va gandi sa interzica vanzarea respectivelor produse in apropierea scolilor, asa cum - macar uneori si in unele locuri - nu e permisa vanzarea bauturilor alcoolice in apropierea stadioanelor pe care au loc meciuri de fotbal, cunoscuta fiind relatia dintre alcool si microbism. Ce te faci insa cu magazinele mai indepartate? Doar sunt la orice colt de strada! Pai, logic ar urma delimitarea unei raze prohibitive de - cat sa zicem? - un kilometru in jurul unitatilor de invatamant. Atunci, copiii vor veni cu junk food-ul de acasa. De ce? Simplu: pentru ca-i apuca foamea. Toate masurile prohibitive sunt inutile cata vreme nu oferi ceva - sanatos - in loc. Dati-le ceva daca vreti sa le luati ceva, altfel nu merge.
Tot astfel, se poate anticipa cu usurinta esecul initiativei ecologice de a interzice, de la 1 ianuarie, existenta pungilor de plastic gratuite pentru cumparaturi. Stiti ce se va intampla? Pentru a-si pastra fidelitatea clientilor, magazinele pur si simplu or sa scada pretul (mic) al pungilor din cel al produselor care umplu pungile. O sa platim tot atat, dar se va chema ca suntem grijulii cu mediul. Ca dovada a gandirii strambe, ni s-a anuntat ca procentul din pretul pungilor de plastic pe care magazinele vor fi obligate sa-l verse la buget va fi folosit pentru... distrugerea pungilor de plastic! In loc ca - logic, de bun-simt si cu adevarat ecologist - banii respectivi sa fie utilizati pentru incurajarea productiei si utilizarii pungilor de hartie, folosite de mult in supermarketurile occidentale.
Exemplele de acest gen sunt numeroase. Mai adaug unul singur: daca deranjeaza pe cineva, cu adevarat, ca romanii fac picnic pe iarba parcurilor, ar trebui ca primariile sa le puna la dispozitie niste banale mese si banci de lemn. Cu putin efort, solutia s-ar putea extinde si macar la unele dintre zonele consacrate de campare din sanul naturii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
