La fiecare sărbătoare bunicii făceau întâi o groapă în pământ
Apoi ne strigau pe nume de două ori pe an: de Crăciun şi în ziua de Paşte.
Ne adunam la mesele de lemn scoase în curte şi ciocneam
anul naşterii de anul morţii; când astea două se întâlneau,
era bine, îţi dădeau un sentiment de siguranţă. Mergeam la toate petrecerile,
nimeni nu era cu adevărat singur, până când anul morţii a dispărut,
a devenit anonim şi nimeni nu a mai ciocnit cu nimeni,
nimeni nu s-a mai întâlnit cu adevărat şi tot ce ştiam despre noi era
că ne-am născut, fiindcă mama sau tata aveau o listă
cu numele noastre scrijelite
în lemn pe o masă
Din volumul Cântec pentru surdomuţi, în curs de apariţie
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
