Teofil Mihăilescu, Augustin Ioan, Mihaela Gheorghe, Dan Moruzi, Cristian Muntean, Horia Mihail, Gabriel Bebeselea, Onelia Pescaru, Marius Cisar,
România paralelă
Alienare şi kitsch în arhitectură şi spaţiul public
Editura Libris
Albumul bilingv (română-engleză) reuneste 112 (cunoscutul număr de urgenţă) poveşti fotografice din România cea „paralelă” (realizate de Teofil Mihăilescu), in care spatiul polis-ului (cel construit dar nu numai) e de multe ori guvernat de provizorat definitiv, de alienare, de kitsch, părând uneori în plin proces de degradare genetică. Imaginile sunt însoţite de o serie de texte ale invitaţilor în acest proiect, în ideea cristălizarii unei matrici care să dea măsura fenomenului degradării genetice a polis-ului din cât mai multe perspective (arhitectura/urbanism, muzică, limbă, psihologie, politică, media, cinematografie/teatru).
Fotografiile emblematice ale albumului dau seama de infinitele situaţii de provizorat definitiv, alienare şi kitsch din spaţiul public românesc, faţă cu care reacţiile noastre sunt din cele mai diverse. Predomină băşcălia, hazul de necaz, reacţia salvatoare a românului în dificultate şi faţă cu orice stări ale vieţii, după care se instalează indiferenţa, blazarea, moartea termică a simţurilor, după cum spunea Konrad Lorenz.
Şi nu hazul, glumele, mutrele gomoase şi superioare, tăcerea, pudibonderia, indiferenţa, frica sau delictul de opinie ar trebui să domnească între coloanele arhitecturii şi societăţii româneşti faţă cu aceste pretexte, ci raţiunea, profesionalismul, bunul-simţ, măsura, alternativa calităţii, toate şi multe altele asemenea, oferite de un număr dorit mai mare de reprezentanţi.
Albumul România paralelă. Alienare şi kitsch în arhitectura şi spaţiul public este un produs editorial şi tipografic de excepţie, de calitatea albumelor de autor semnate de Teofil Mihăilescu, aflate în libraării în toată ţara: Athos. Arhitectura şi Spaţiu Sacru (2014) şi Braşov. Atmosfera, Arhitectură şi Spaţiu Urban, (2014). Albumul este produs de Libris Braşov sub egida Editurii Universităţii „Transilvania” din Braşov şi apare în limbile română şi engleză.
Participarea tuturor celor implicaţi în acest proiect cultural a fost pro bono, iar profitul obţinut în urma vânzării Albumului România Paralelă. Alienare şi kitsch în arhitectură şi spaţiul public va fi donat Spitalului de Copii din Braşov, cu valoare adaugată... de simbol.
Autori sunt:
Teofil Mihăilescu, Prof. Dr. Arhitect, Universitatea Transilvania din Brasov, Augustin Ioan, Prof. Dr. Arhitect, Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, Bucuresti, Mihaela Gheorghe, Prof. Dr., Universitatea Transilvania din Brasov si Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti al Academiei Romane, Dan Moruzi, profesor, scriitor si realizator TV, Brasov, Cristian Muntean, preot Prof. Dr., Seminarul Teologic Dumitru Staniloae din Brasov, Horia Mihail, pianist, Solist Concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio România şi al Filarmonicii Braşov, Gabriel Bebeselea, Dirijor Principal al Filarmonicii de Stat Sibiu şi Dirijor la Opera Naţională Română Cluj, Onelia Pescaru, Dr. Psiholog, Director Trustul Media MIX, Brasov, Marius Cisar, actor, Director al Centrului Cultural Reduta din Brasov.
Ilustraţii - Irina Georgescu, drd. arhitect
Acum o jumătate de mileniu, în 1516, apărea la Louvain „Libellus vere aureus nec minus salutaris quam festivus de optimo rei publicae statu, dequv nova insula Utopia, autore clarissimo viro Thomas Moru”, capodopera umanismului englez şi, în egală măsură, capodopera şi testamentul politic al lui Thomas Morusi (1450-1535). Inspirată de Republica lui Platon (cca. 360 î.e.n.), răspuns la problemele sociale ale epocii în Europa, rezultat al impactului aventurii maritime şi al descoperirii Lumii Noi şi prezentând drept paradigmă un stat ce încă nu există, Utopia este reflecţia sociologică asupra constituţiei şi societăţii perfecte, în încercarea elaborării unui plan de reforme necesar Angliei acelor timpuri.
Utopia, insula fără o certă localizare spaţială, dar semănând izbitor cu Anglia vremii, nu este nici o lume întoarsă, nici oraşul pământesc în căutarea oraşului celest şi nici o Arcă pentru umanitate, ci un pretext pentru introducerea conceptului generic al fericirii sociale, pentru întregirea mentală a tot ceea ce este incomplet în realitate cu o altă realitate, perfectă. Ţara de niciunde a lui Morus dă seama de un topos ireal: locuitorii (marinari şi comercianţi) sunt Alaopolitii (cetăţenii fără oraş), conducătorul este Ademus (regele fără popor), capitala este Amaurote (oraşul în ceaţă) şi e situată pe râul Anhydris (râul fără apă), iar vecinii îi sunt Achorienii (poporul fără ţară). În Republica Fericirii domneşte o democraţie patriarhală în care bogăţiile (pericole morale) nu au valoare, fiecare cetăţean excelează într-o profesiune, ziua este împărţită judicios între ore destinate muncii, odihnei şi somnului, există alternanţa sarcinilor sociale, agricultura este ocupaţia privilegiată a omului, iar comerţul interior este necunoscut. Utopienii sunt – fireşte – prea buni ca să ucidă, discută obsesiv despre fericire, propovăduiesc dreptatea războiului defensiv, tolerează religiile până la indiferenţă şi trăiesc virtuos împreună cu natura.
Ce-ar fi însă dacă am face o excepţie de la această „regulă” şi ne-am raporta la prezent ca la o lume ideală – să-i spunem România Ideală – considerată ca fiind pervertită de efectele în construit (arhitectură, urbanism, peisagistică, design, restaurare) şi nu numai (limbă, muzică, arte, politică, religie, media, teatru, cinematografie ş.a.m.d.) ale unei republici-lumi (imaginare?), Ainamor sau România Paralelă?
Anutopia pe care v-o propunem aici, în dimensiunea căreia vieţuieşte Republica Ainamor, este, în egală măsură, un pretext de reflecţie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
