In "Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua", Radu G. ?eposu il fixa pe Petru Cimpoesu la capitolul "Mitologia derizoriului": "exceptional in a despica dintr-o lovitura realitatea, Petru Cimpoesu e si un desavarsit radiograf al starilor confuze, al comportamentului latent, in care ochiul percepe degraba semnele crizei, ale degringoladei".
Prin limpezime si concizie, prin claritatea cazuisticii, despodobirea stilistica in folosul satirei si prin lasarea la vedere a firelor papusariei, "Simion liftnicul" ii face un mare bine autorului, la bursa literara, deservind, insa, "Povestea Marelui Brigand", romanul tiparit anul trecut la Ed. Dacia.
Tot ceea ce facea acolo fantezismul (fermecatoare amestecuri narative, aluzivul suculent, schimbari aiuritoare de atitudine, ludicul constant al ambiguitatii prin care cotidianul cel mai banal si mizer isi creeaza brese de irealitate si mister psihologic, ca intr-o succesiune de basme cu fibra bulgakoviana) avea, intr-adevar, un risc enorm: prolixitatea.
Placerea etajarilor luxuriante, cultivarea labirintului. Adica exact ceea ce croiala impecabila a satirei si transparenta temei din "Simion liftnicul" evita cu stralucire.
Sunt sigur ca, daca Valeriu Cristea ar fi apucat sa citeasca "Povestea Marelui Brigand", si-ar fi vazut intruchipata speranta exprimata in 1992: "dintre tinerii prozatori, mai putin cunoscutul si mai putin rasfatatul Petru Cimpoesu mi se pare unul dintre cei mai interesanti, capabili poate chiar, candva, de marea performanta".
Oricum, Petru Cimpoesu (n. 1952 la Vaslui, absolvent in 1976 al Facultatii de forajul sondelor de la Institutul de petrol si gaze din Ploiesti, debut in 1981 la "Ateneu", urmat de volumul "Amintiri din provincie", 1983) a tasnit din nou in prim-plan dupa interesul starnit de romanul "Firesc", in 1985.
Infinit simplificat, deci (uneori pana la etalarea schemelor, pana la tiparele rasului gogoliano-cehovian, sub care, la rigoare, se pot descifra tipologii din commedia dell'arte sau comicul plautin), "Simion liftnicul" ne ofera miniatura Romaniei in tranzitie.
Nauceala, deriziune si apetit pentru fantasmagoric. Nu caricatura, nu sarja grotesca, nu satira tezista, nici umor negru, ci un comic bonom, cu suras afectuos, comprehensiv, confin cu umorul unor Petre Barbu, Catalin Mihuleac, Cornel George Popa, Tudor Calin Zarojanu.
Vecinatatea este, insa, indiscutabil, umorul nebun (si desavarsit profesional) al grupului "Voua", pastorit textual de Tudor Octavian, autor, acesta, mult mai caustic, cinic si ricanant, decat moldoveanul nostru "angelic".
Blocul administratorului Latea, personajul lui Marius Florea Vizante, cu insectarul sau uman, pe cat de redus numeric, pe atat de cuprinzator tipologic din unghiul esentei psihosociale a massei carpato-danubiene contemporane, este aidoma blocului in care bigotul ghidus-vizionar Simion, ingretosat de pacatele omenirii si privat de posibilitatea de-a se face stalpnic, frustrat si de faptul ca, locuind la parter, n-a folosit niciodata liftul, decide sa se faca nu stalpnic, ci liftnic.
Sa ramana blocat in lift, intre etaje, zile de-a randul. "Ma rog lui Dumnezeu pentru toti locatarii blocului acestuia, orasului acestuia, ai tuturor oraselor si satelor tarii acesteia, precum si pentru toti oamenii in general".
Cum ar veni, un ascensor spre... esafodul imaginarului colectiv. Blocul cu opt etaje de pe strada Oilor (fosta Euler) din Bacau ca loc parabolic al omenirii, in care, desi liftul nu functioneaza de cateva zile, nimeni nu reclama defectiunea.
Aceasta este, cum se zice la teatru, situatia dramatica in jurul careia se polarizeaza tensiunile, tipologia, relatiile de umor in cascada: infidelitati conjugale si mici impatimiri adulterine, partidul pensionarilor cautand sa promoveze... tineri, gospodine telemaniace, elevi erotici, fenomenul Caritas, paranormalele lui Ion ?ugui etc. etc.
Domnul "Ion-seful-de-scara", pensionat la 55 de ani, conspirativ, banuit a fi ex-Secu, jucand sah cu domnul Bartolomeu si planuind sa ia in dezbatere la adunarea generala a locatarilor cazul Patapievici: blasfem sau patriotism exagerat?
Doamna Pelaghia de la II, in amor cu vecinul de varsta mijlocie, domnul Toma de la IV, un fanatic al BBC (ca si domnul Eftimie), insurat cu Filofteia, femeia barbata.
Profesoara Zenovia Sempronian, initiata in exercitii de yoga tantrica si Kama Sutra de catre Nicostrat-zavoratul, urmariti de tristul voyeur, elev intr-a VI-a, Temistocle.
Anghel, scapat de nevasta, dansand frenetic cu domnisoara Meletina. Bietul profesor Eftimie, vaduv, pacalit de eleva Ciobanu Lenuta ca a lasat-o gravida, in realitate un santaj emotional menit a spori sansele fetei la concursul de Miss Preuniversitaria. Doamnele Alis si Evlampia...
Dar peste toti, Simion, sfantul de la parter, caruia i se tot arata ingeri eminescieni si nichitastanescieni, cu credinta poetica, teorii savuroase, precum "Sarma la romani" (p. 239 s.u.) si replici memorabile de genul: "Iubesc foamea". In rest, domnul Toma are dreptate: "painea oamenilor o face Dumnezeu, dar de impartit banuiesc ca o imparte dracul".
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
