Ziarul de Duminică

Roata norocului şi Războiul Rozelor/ de Elisabeta Lăsconi

Roata norocului şi Războiul Rozelor/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

21.02.2013, 23:57 176

Philippa Gregory nu mai are nevoie de prezentare, după ce a cucerit cititorii cu romanele surorilor Boleyn ("Surorile Boleyn" şi "Moştenirea Boleyn"), apoi cu alt ciclu "Războiul Rozelor" despre un răstimp ce a însângerat istoria Angliei, din care au apărut "Regina albă" şi "Regina roşie", prima fiind urmaşa zânei Melusina cu darul Vederii, a doua fiind peste măsură de pioasă. Al treilea roman din ciclul războinic al rozelor, "Doamna apelor", se întoarce în timp, la vremea domniei lui Henric al VI-lea si a Margaretei de Anjou, când a izbucnit duşmănia dintre Casa de York şi Casa de Lancaster.

O întreagă epocă reînvie sub ochii unei femei - Jacquetta de Luxemburg, a cărei viaţă o decid naşterea, familia şi istoria: ieşirea din copilărie şi instruirea ei în practicile magice, două căsătorii ce o ridică sus, între primele doamne din regat, fidelitatea faţă de Casa de Lancaster, şirul de lupte din regat în care, vrând-nevrând se vede silită să rămână doamna de încredere a reginei Margareta, pe care chiar ea o însoţise ca tânără mireasă din Franţa la Londra pentru a se căsători cu tânărul rege Henric al VI-lea.

Copilă fiind, ea are privilegiul s-o cunoască pe Ioana d'Arc şi să înveţe prima lecţie dură despre jocul puterii şi jucătorii care şi-o dispută - francezii dornici să-i alunge pe englezii care le-au ocupat ţara, lorzii care-l slujesc pe regele Angliei se străduiesc să intre în graţii ca să obţină privilegii peste privilegii, de la moşii bogate la căsătorii care-i ridică în rang şi le sporesc averea. O frescă de proporţii descrie o epocă zbuciumată, datorită unui rege slab, mai potrivit unei vieţi monahale, o regină ambiţioasă şi nesăbuită.

Jacquetta însăşi a fost inţiată de mătuşa ei în practicarea artelor magice - posedă şi darul Vederii profetice, aşa că devine tânăra soţie a ducelui Beauford, cel ce conduce Franţa ca regent în numele regelui Angliei, luptând să apere ţinuturile cucerite. Ducele o vrea exact pentru harul ei şi, păstrând-o fecioară, încearcă să-l folosească: cu ajutorul alchimiştilor şi a ghicirii în oglindă, caută să afle viitorul. Viziunile ei dezvăluie scene dintr-un viitor atât de îndepărtat, încât nu se pot înţelege şi descifra.

Dar Jacquetta rămâne văduvă încă de tânără şi provoacă un şoc curţii când decide să se căsătorească din iubire pentru cavalerul ducelui, cel ce-i fusese devotat chiar de la prima întâlnire. Aleg să trăiască la un conac, dar ca ducesa iubită şi admirată de englezi, revine la curte, ştie că are şansa unică să-şi urce familia pe scara socială doar intrând în cercul puterii. Ea refuzase practicarea magiei, dar asta nu înseamnă că viziunile o părăsesc, ele vin rar şi o tulbură profund, le înţelege târziu, numai când ele se împlinesc.

Apar în fundalul romanului multe, multe confruntări. Prima ţine de istoria ştiută: englezii au cucerit o parte a Franţei, stăpânesc oraşul Calais, dar periodic se văd siliţi să apere posesiunile dobândite cu spada. Căsătoria Margaretei de Anjou cu Henric al VI-lea nu aduce pacea, doi tineri nesăbuiţi şi foarte diferiţi care se joacă de-a alegerea favoriţilor, reuşind să acutizeze duşmăniile între marii lorzi.

Cel puţin tot atât de intensă şi de violentă este confruntarea credinţei cu practicile magice - care ţin mai curând de cunoaşterea naturii, cu secretele plantelor şi fecundităţii, ca şi cu practicile alchimice. Şi reînvie alte confruntări, ale poporului cu o regalitate periculoasă, ale Casei de York şi cea de Lancaster, totul sub domnia unui rege pios, potrivit ca fire cu viaţa monahală.

Tabloul construit minuţios impresionează prin pitoresc, mişcare şi răsturnări de situaţie. De altfel, simbolul central al cărţii este roata norocului, pe care îl schiţase la început chiar Ioana d'Arc: ea însăşi urcă sus, fecioara salvatoare a regatului, coboară până la arderea pe rug. Şi roata norocului îi înalţă şi-i coboară pe rând, captivând cititorul cu rotirea ei. Doar pe Philippa Gregory o ţine sus de tot, regină a romanului istoric contemporan!

Philippa Gregory, Doamna apelor, traducere din limba engleză de Anacaona Mîndrilă-Sonetto, Editura Polirom, 2012, 464 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO