Ziarul de Duminică

Risipa, boala sănătăţii (I)/ de Rareş Năstase, Ioan Bucşa

GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

Autor: Rares Nastase

20.06.2013, 23:50 153

Cand pacientii mor cu zile, cand medicii aleg sa emigreze in cautarea respectului pentru toata stiinta lor, oamenii din sistem se imbogatesc. An de an, fac bani dintr-un domeniu sanitar considerat falimentar, fara sa le pese ca uneori iau zile din viata unor bolnavi.

Vorbim astazi despre risipa din spitalele romanesti. De la contracte cu dedicatie pentru echipamente si stocuri de medicamente care expira repede, la cladiri impunatoare care zac nefolosite, sau proiecte futuriste, fara utilitate.

Jucatori pe scena cheltuielilor nechibzuite sunt fosti ministri ai sanatatii, presedinti de consilii judetene, primari si manageri de spital.

Cand spui spital in Romania, de cele mai multe ori spui umilinta, lipsuri, si multa risipa. Sistemul este dominat de paradoxuri : oficialii se plang ca nu sunt dotari, dar aparatura medicala de milioane de euro zace nefolosita. Nu sunt bani pentru niste banale calmante, insa se fac investitii inovatoare si... nefolositoare. Se vorbeste despre stocuri uriase de medicamente, platite doar pentru a fi aruncate, in timp ce bolnavii sunt trimisi sa-si cumpere medicatia. Sunt anchete pentru fraude cu retete compensate dar si pentru echipamente la suprapret. Sistemul este descris an de an ca fiind in colaps, dar sume uriase ajung in conturile unor firme care stiu ce „tratament" trebuie sa le administreze responsabililor din domeniu.

1 aprilie 2013. Institutului de Cardiologie din Timisoara. Intr-o zi a pacalelilor, medicii se plang ca nu mai pot opera. Anuntul e cat se poate de serios.

Prof. Dr. Marian Gaşpar, Seful Clinicii de Chirurgie Cardiaca a Institutului de Boli Cardiovasculare Timisoara: „Aici e blocul operator care e trist, nu se opereaza, toata lumea e suparata. Salile de operatie care asteapta in orice secunda sa fie deblocate si sa putem relua activitatea.” Seful sectiei de chirurgie si membrii echipei sale vorbesc despre lipsa medicamentelor. Au facut mai multe operatii decat se estimase pentru decontare, si de aici blocajul.

Medicii spun ca periodic ajung in aceasta situatie rusinoasa. Singura varianta ca un pacient sa fie operat la timp este sa isi cumpere singur medicamentele. Daca asteapta sa le primeasca de la spital, bolnavii isi risca viata, pe patul de spital.

Institutul de Boli Cardiovasculare din Timisoara nu a fost descentralizat, a ramas direct subordonat Ministerului Sanatatii, data fiind importanta sa. E vorba de o unitate sanitara de prestigiu, care tocmai a solicitat reluarea programului de transplant de cord la Timisoara, sistat in urma cu mai multi ani. Gasim la Institut un paradox urias - in timp ce nu sunt bani pentru medicamente, unitatea a primit in ultimii ani o finantare... uriasa pentru un corp de cladire nou. Nu e nimic rau sa investesti intr-o astfel de cladire. Doar ca a ajuns sa coste mult mai mult decat fusese estimat initial, si acum zace de pomana, pentru ca nu au mai fost bani si pentru dotari. Fara ele, cladirea e doar... de decor.

Cat a costat pana acum cladirea? In jur de 10 milioane de lei noi.

Managerul a revenit ulterior cu o rectificare - 11,3 milioane de lei noi, adica vreo 2 milioane si jumatate de euro a inghitit mai exact, conform actelor, aceasta cladire. Investitia s-a derulat in timp ce Ministerul a alocat si pentru vechea cladire a Institutului peste 4 milioane de lei, adica un alt milion de euro, tot pentru modernizare. In ambele cazuri achizitiile sunt surprinzatoare.

In cladirea initiala, 2 lifturi au costat peste un milion de lei, adica 250 de mii de euro, in conditiile in care pe piata sunt oferte cu preturi si de 3 ori mai mici.

Iar noul corp mai detine un record si in privinta timpului de construire. - lucrarile au inceput in 2006 si au fost finalizate anul trecut. Managerul povesteste ca la imobil au lucrat 2 firme - prima a fost inlaturata si a fost angajata o alta societate, pentru care se pare ca veneau de la minister mai repede banii pentru lcurari.

„In 2008 in noiembrie cand am venit eu era o constructie la rosu, cu un acoperis.” – declară Ranko Szuhanek, Manager General la Institutul de Cardiologie. „Am oprit, am reziliat contractul si am refacut licitatia. /.../A mai fost organizata in 2009 o licitatie pentru terminarea in stadiul in care o vedeti acum.”

Actionar la firma care a lucrat in perioada 2009-2012 la imobil este Ovidiu Branzan, fost ministru al Sanatatii in perioada 2003-2004.

Acesta declară: „Nu are nicio legatura constructia cu functiile detinute, a fost licitatie...” Firma sa a fost singura participanta la licitatie si implicit... a castigat. Valoarea contractului a fost de aproape 9 milioane de lei cu TVA, nu peste 11 la cat a ajuns intr-un final.

Cladirea are nevoie insa de dotari, pentru care conducerea unitatii cere o finantare uriasa de la Ministerul Sanatatii. Valoarea echipamentelor poate ajunge si la 10 milioane de euro!

Paradoxal, in timp ce se fac cereri pentru echipamente, imobilul a devenit depozit pentru aparatele medicale din Institut. Dispozitive scumpe, de sute de mii de euro - cumparate cu bani de la Banca Mondiala, le gasesti lasate de izbeliste in mansarda cladirii. Managerul spune ca nu sunt casate, ci doar mutate temporar. Sau te impiedici de ele pe scarile de acces.

Pana in acest moment rezultatul proiectului este o cladire care mai mult zace de pomana. E drept ca la parter a fost infiintat un amfiteatru si farmacia unitatii. Dar adaposteste si un computer tomograf care la randul sau zace degeaba. Computerul tomograf a fost cumparat in 2008 si e una din marile realizari ale Institutului de Cardiologie. Acum zace intr-o cladire nefolosita la capacitatea ei, in 2011 nu era nici macar asamblat. Pe atunci era inca in garantie. Intre timp a iesit din garantie, si dupa cateva angiografii de test...s-a stricat. Iar pentru ca in perioada garantiei nu a fost despachetat, nimeni nu poate spune daca nu cumva furnizorul a vandut un tomograf cu probleme de la inceput, gasind clientul perfect, care sa iroseasca o suma uriasa. Instititul a platit mai mult decat trebuia si dispozitivul zace defect. A fost achizitionat pentru Cardiologie de catre Universitatea de Medicina din Timisoara. Este meritul fostului rector - profesorul Stefan Dragulescu, care era si este directorul medical al Institutului, dar si fost ministru al sanatatii. Prof Dr Stefan Dragulescu, director medical Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara:

„In cladirea veche nu exista un spatiu corespunzator pentru amplasarea acestui aparat. Sigur ca lucrarile la cladirea noua incepand din 2006 noi am crezut ca la inceputul lui 2008 vor fi finalizate.”

In 2008, Universitatea condusa de Dragulescu dadea oficial, in acte, 700.000 de euro pentru tomograf. In realitate, aparatul a ajuns sa fie si mai scump, adica aproape 1,2 milioane de euro, din pricina... unor clauze privind softuri si aparate auxiliare.

Profesorul Dragulescu este considerat si ctitorul onorofic al noului corp de cladire - proiectul a luat nastere in 1996, cand Dragulescu era ministru. L-am intrebat de ce a cumparat un aparat scump si nefolosit. „Nu pot sa stiu...”a fost raspunsul.

Ar fi de mentionat ca in tot acest timp, 2 medici considerati mana dreapta a profesorului Dragulescu s-au asociat in privat si ofera alternativa: au achizitionat un aparat pentru investigatii si au o afacere prospera in Timisoara.. Nu li se poate reprosa nimic, atata timp cat la Institut, tomograful cumparat cu bani grei, din semnatura profesorului Dragulescu - nu functioneaza.

Cel mai recent inventar intocmit de Minister a scos la iveala in tara peste 400 de echipamente performante, de 4 milioane de euro, care zac si se umplu de praf. Cu acesti bani ar putea fi acoperit necesarul de medicamente pe un an in cel putin 5 spitale municipale.

In cladirea din Timisoara folosita drept depozit de aparatura, medicii filmeaza ce se intampla la ultimul etaj, de cate ori ploua. Apa e si la subsolul cladirii, unde pot fi surprinse in imagini inundatii de toata frumuseata, si unde ruginesc paturi moderne, destinate bolnavilor.

Managerul spune insa ca imobilul se inunda doar atunci cand cineva saboteaza conducerea spitalului. Sabotajul ar putea insemna noi fonduri, pentru alte reparati interminabile. Si in timp ce noul corp incepe sa se deterioreze, in cladirea principala a Institutului, e pura loterie cine intra la operatie.

Conform unei hotarari de guvern, pacientii care isi cumpara singuri medicamente si materialele necesare interventiei pot cere ulterior rambursarea banilor. Sumele se recupereaza de la spitalul unde pacientul e tratat, in masura fondurilor. Sunt insa multe situatii, cum e la Cardiologie in Timisoara, cand spitalul nu accepta nici decontari ulterioare.

Si in timp ce la Timisoara saloane si sali de operatie ultramodernizate zac goale, la Arad, adica la 50 de kilometri, pacientii descopera conditii de cosmar. Spitalul de boli infectioase, caci despre el este vorba, este arondat Consiliului Judetean. Cladirea a fost retrocedata si acum mai marii peste judet spun ca nu mai poate face modernizari capitale.

Si in timp ce bolnavii sunt cazati in infern, Curtea de Conturi a avertizat Consiliul Judetean pentru management defectuos. In traducere, inspectorii reclama lipsa evaluarii constructiilor si a terenurilor de patrimoniu. Ultima a fost facuta in 2008 si de atunci Consiliul Judetean ar fi putut oferi solutii de amplasament pentru cladiri noi, si apoi sa faca cerere la Ministerul Sanatatii, pentru cofinantare. Conform legii, Consiliul vine cu 5 % iar ministerul, cu restul.

Iar cu banii dati in valuri la Timisoara putea fi ridicata o sectie noua de Boli Infectioase, la Arad - in curtea Spitalului Judetean.

Spitalul Judetean Slatina e doar unul din cele multe in care managerii mai vechi sau mai noi sunt actorii unor povesti legate de achizitii dubioase si risipa de bani.

Unii cumparau mancare proasta la preturi de lux, altii au facut stocuri de medicamente inutile, exact cele de care voiau sa scape furnizorii de produse farmaceutice. Politia si procurorii au inceput abia in 2013 urmarirea penala pentru abuz in serviciu impotriva celor responsabili.

Un raport incriminator - intocmit de Corpul de Control al Primului Ministru, a zacut aproape 2 ani, la sertar, iar acum ancheta continua greoi.

Spitalul Judetean Slatina e legat de un scandal mai vechi, privind mancarea bolnavilor, dar si de un scandal nou, privind risipa de bani la cumpararea medicamentelor.

In 2010, la „Romania, te iubesc” il ascultam pe directorul Nicu Vladu plangandu-se de hrana scumpa platita la privat, in baza unui contract dubios incheiat de fosta conducere.

La vremea respectiva, directorul sustinea ca din pricina mancarii scumpe, nu-i mai raman fonduri pentru alte investitii. Asa explica mizeria din unitate, cu astmatici internati in saloane cu igrasie si pereti mucegaiti.

Trei ani mai tarziu, situatia e la fel. Ba mai mult, in unele sectii conditiile sunt si mai precare: linoleumul e putrezit, mobilierul ruginit si, in decor au aparut chiriasi noi - gandacii.

Spitalul a terminat contractul pagubos pentru mancare cu firma de catering, care inchiriase un spatiu din cladire. Perimetrul respectiv a ramas insa in litigiu si a fost sigilat. Asa ca reprezentantii unitatii medicale s-au vazut nevoiti sa faca o cantina noua, si singurul loc disponibil era in curtea din spate.

Pe unde odinioara erau carate rufele, incepand cu 2012 este adusa mancarea. La pranz in fata cantinei se sta zilnic la rand. Femeile fac echilibristica cu ceea ce pacientilor li se serveste drept mancare. Iar oalele sunt carate la o palma de sol, printre masinile care ridica praful din curtea interioara. Si totusi nu ar fi atat de grav, daca circuitul mancarii nu ar fi acelasi cu cel al gunoiului din spital. Singura solutie gasita pentru transportul hranei sunt rampele pe care sunt carate si deseurile unitatii - de la rezidurile medicale cu regim special, la gunoiul menajer.

Pana la rezolvarea litigiului pentru spatiul de cantina din spital, care acum zace inchis, bucataria din fundul curtii functioneaza fara sa respecte normele igienico-sanitare privind circuitele.

Decizia de a infiintare a unei noi cantine ii apartine fostului manager Vladu, care a redus astfel la jumatate costurile cu mancarea. Spitalul a facut dupa renuntarea la catering privat, o economie de 2 milioane de lei pe an. Bani numai buni de risipit pe alte contracte. Inspectorii Corpului de Control al Primului Ministru au descoperit in 2012 o problema grava in spital, care ar fi anulat toata economia facuta cu hrana. Managerul actual Andrei Iordache explica:”Domne, au existat prin achizitie directa, medicamente pe care nu le-am folosit, sau care s-au miscat foarte greu.” „Si au existat si cu termen de valabilitate scurt, adica le cumpar acum si expira in 2 luni. Astea au fost problemele legate de corpul de control.” „E o chestiune sensibila si se stie, domne, pacientii sunt trimisi sa cumpere medicamente.”

Corpul de Control al premierului a considerat dubioase achizitiile directe de medicamente in stocuri mari si cu termen de expirare apropiat, asa ca a sesizat Parchetul Olt si politia. Politistii au cerut numeroase acte din contabilitatea spitalului, le-au trimis procurorilor, iar acestia au considerat ca sunt suficiente probe pentru un dosar.A fost intocmit un dosar penal, in care se fac cercetari sub aspectul savarsirii de abuz in serviciu. Ancheta politiei ii vizeaza pe fostul manager Vladu, pe o alta fosta directoare care a condus unitatea in 2009, dar si pe sefii de la financiar si achizitii.

L-am contactat pe fostul manager Nicu Vladu: „Nu exista asa ceva...Stocuri de medicamente... Poate e o confuzie... Sau care sa expire... Nu e posibil, doar eram acolo...”

Ai putea crede ca e vorba de o vendeta politica, insa managerul Vladu facea parte din acelasi partid cu fostul premier Emil Boc - cel care a trimis echipa de control. In 2013 ancheta decurge greoi, pentru ca se face tardiv. Dosarul a fost trimis 2 ani mai tarziu la Parchet, si acum e mult mai greu de dovedit ce s-a intamplat cu stocurile cumparate in anii precedenti.

Cativa medici din spital afirma ca, in perioada incriminata in dosarul penal, la spital se schimbau prea des medicamentele furnizate pentru bolnavi.

In 2010, directorul medical al spitalului sesiza in presa ca din farmacia unitatii lipsesc algocalminul, paracetamolul, aspirina, sau silimarina. Adica spitalul nu se putea aproviziona cu medicamente de stricta necesitate, din cauza unor contracte încheiate cu furnizorii la începutul anului, care nu puteau fi modificate, iar medicamente prevazute in clauze erau furnizate fie ca erau folosite sau nu. Stocurile la care se face referire in raport provin de la 3 furnizori principali de medicamente pentru spital, 3 mari companii cu sediul la Bucuresti si livrari in toata tara.

Explicatii in fata politistilor a dat si seful de la achizitii, in continuare in functie la spital. Sustine ca a respectat procedura, si nu a pus intrebari privind necesitatea medicamentelor.

Am mers si la farmacia spitalului. Fosta farmacista sefa din perioada stocurilor precizate in raport, a iesit la pensie. Am intrebat insa farmacista care a inlocuit-o in functie. „Eu sunt farmacist de 25 de ani aici, insa de contabilitate nu m-a legat nimic. Pentru ca eu aveam sefa aici.” „Nu va intreb de contabilitate, dar va intreb in calitate de farmacist daca stiti de medicamente care stateau in unitate.” „La noi, niciodata, vai de mine.” „Pai asta spune Corpul de Control.”

Spitalul din Slatina e doar un exemplu despre practicile din sistem- adica intelegerile spitalelor cu diverse depozite de medicamente, care scapa astfel de stocurile nefolosite sau in prag de expirare. Achizitiile sunt acoperite cu multe acte, ca totul sa para legal, si fara un control riguros abuzul in serviciu e greu de dovedit. Bani pentru medicamente sunt, dar in special pentru cele de care vor sa scape marii furnizori. In acelasi timp, medicii din spitale se plang ca lipsesc produsele cu adevarat necesare pacientilor.

 

Reportaj difuzat în emisiunea „România, te iubesc!” din 12 mai 2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO