Ziarul de Duminică

REPORTAJUL SAPTAMANII / Bucurestii, capitala cu cel mai mare risc seismic

REPORTAJUL SAPTAMANII / Bucurestii, capitala cu cel mai mare risc seismic
28.07.2009, 15:31 165
Sute de cladiri subrede si multe altele neidentificate inca. Zvonuri alarmiste care ii impiedica pe oameni sa se mute, pentru a permite consolidarile. Cladiri foarte inalte, construite peste tot, desi efectele seismului de Vrancea nu au fost suficient cercetate. Lipsa de bani, materiale de constructii ieftine si uneori netestate, inspectii insuficiente. Iata, pe scurt, erorile care ne impiedica sa fim mai relaxati in legatura cu viitorul cutremur. Uitam ca Bucurestiul e capitala cu cel mai mare risc seismic din Europa.
 
 
 
La 32 de ani de la marele cutremur din 1977, Romania a invatat si nu prea lectiile. In Bucuresti, de exemplu, din cele 400 de cladiri expertizate si incadrate intr-o clasa de risc seismic, mai putin de o treime au fost sau sunt in curs de consolidare si reabilitare. In ritmul actual de finisare a maximum doua cladiri pe an, spun specialistii, avem nevoie de o jumatate de secol ca sa le consolidam pe toate, perioada in care pot aparea noi cutremure si cladiri avariate.
Marea problema, cred inginerii constructori, e ca nici macar nu au fost identificate toate cladirile cu probleme din capitala. "Toate cladirie ridicate inainte de 1940 sunt cu mari probleme – spune prof. univ. ing. Dan Lungu, de la Facultatea de Constructii din Bucuresti -, cu cat mai inalte sunt cladirile, cu atat mai avariate au fost in 1977. N-as recomanda nimanui sa cumpere o cladire de dinainte de razboi, ele trebuie sa intre la consolidare sau demolare, daca nu sunt blocuri monument sau se afla in zone protejate."
Primele coduri de proiectare antiseismica au aparut abia intre 1963 si 1977. Este vorba despre o proiectare de nivel inferior in raport cu exigentele de azi. Dupa 1977, au aparut cladiri cu norme de proiectare imbunatatite. Dupa 1990, lucrurile s-au imbunatatit si mai mult.
Dar proprietarii apartamentelor din blocurile periclitate par sa nu inteleaga un fapt: ca fiecare zi care trece ii apropie de un nou seism mare, care va veni, fara indoiala. Agitatia provocata de un cutremur se stinge repede si oamenii continua sa traiasca fara griji in imobile care s-ar putea prabusi. Potrivit legii, pentru ca un bloc sa poata fi consolidat, trebuie acceptul tuturor proprietarilor. Or asta se intampla foarte rar, fie din cauza ca locatarii nu au unde sa se mute pana la terminarea lucrarilor, fie din motive mai putin justificate. Zvonurile ca blocul va fi evacuat ca sa fie cumparat de cine stie cine conteaza enorm. Din pacate, zvonurile care ii impiedica pe oameni sa accepte consolidarile sunt uneori confirmate de fapte, alimentand inclusiv suspiciunile nefondate. Inginerul Dan Lungu ne arata o cladire care avea doua buline, in plus o pancarta pe care scria "pericol de prabusire". Dupa o emisiune televizata in care se demonstra ca nu exista niciun pericol de prabusire, ci doar interese pentru demolarea cladirii, pancarta a disparut si totul s-a vopsit in cenusiu.
Posibilitati de consolidare a blocurilor avariate, fara evacuarea locatarilor, exista. Ce nu exista sunt banii si preocuparea constanta si responsabila pentru reabilitarea cladirilor inainte de cutremurul urmator. "Fiecare cladire are propriul sistem de consolidare – spune Dan Lungu –, nu e un tratament unic, depinde cand a fost construita, care e conformarea, care sunt elementele de structura, in ce zona seismica se afla, cine proiecteaza consolidarea."
 
La Centrul National pentru Reducerea Riscului Seismic, o echipa tanara de ingineri constructori a lucrat timp de cinci la un proiect romano-japonez, privind metodele de consolidare adaptabile in Romania. Despre tehnicile de consolidare moderne ne vorbeste dr. inginer Viorel Popa, sef de departament: contravanturi metalice, pereti din beton armat, consolidari cu fibra de carbon si camasa metalica. Unele dintre aceste metode, desi mai scumpe, ar fi infinit mai practice, deoarece nu ar implica mutarea locatarilor in timpul lucrarii de consolidare. La baza acestor tehnici se afla tehnologii folosite deja in Japonia si care dau rezultate spectaculoase. La noi, insa, nu misca nimic: efortul financiar de a inspecta fiecare imobil si de a afla de ce fel de  consolidare e nevoie, ar fi mult prea mare pentru bugetul tarii.
Spre deosebire de noi, japonezii au stiut sa invete din lectiile trecutului. Cutremurul de la Kobe, produs in urma cu 14 ani, le-a aratat specialistilor niponi ca mare parte din ceea ce stiau ei despre seisme e eronat sau incomplet. De atunci, investesc enorm in cercetare. Dupa Kobe, japonezii au descoperit ca tipul de cutremur care zguduie periodic arhipelagul afecteaza in special cladirile de mica inaltime, asa ca au inceput sa construiasca mult pe verticala si sa analizeze efectele seismelor asupra zgarie-norilor. In halele lor de incercare, cladiri la scara naturala sunt testate in permanenta, pentru a li se vedea comportarea la forte si acceleratii determinate de seisme de diferite intensitati.
La noi, putinele hale de incercare sunt pustii. Panza de paianjen a pus stapanire pe platformele seismice si teste la scara naturala nu s-au mai facut de dinainte de revolutie. Cercetarea sufera de o boala traditionala, cronica si, probabil, incurabila: lipsa de bani. "Cand ti s-au taiat 75 la suta din fonduri, ce poti sa spui? – intreaba dr. ing. Sever Georgescu, director stiintific la INCERC. Cu 75 la suta fonduri taiate, ne invartim in jurul cozii. Progresul sta pe loc, materialele se schimba, apar altele cu alta comportare... Trebuie sa le cunosti comportarea, daca nu exista testare, nu ai calibrarea calculului, asta e cercetarea."
Lipsa de cercetare in domeniul ingineriei seismice e o eroare grava, avand in vedere ca specialistii romani nu au avut inca posibilitatea sa analizeze efectul cutremurului de Vrancea asupra cladirilor de la noi. Abia de cativa ani exista dispozitive speciale plasate in diferite imobile din Bucuresti, care inregistreaza date, insa doar dupa un seism comparabil cu cel din 77 constructorii nostri vor sti mai exact care sunt partile vulnerabile ale cladirilor din Romania. Altfel, urmatorul cutremur ne va lua prin surprindere si va da la iveala greseli mari, asa cum s-a intamplat in China.
Sau cum s-a intamplat dupa cutremurul de la Aquila, din Italia, in aprilie anul acesta, cand inginerii au descoperit ca toate calculele facute in rezistenta constructiilor erau subestimate. Cutremurul care a lovit zona a aplicat pamantului o acceleratie mult mai mare decat fusese estimata initial, de aici si cele 300 de victime si pagubele foarte mari.
 
In pofida legendei, cladirile nu se proiecteaza la grade seismice, ci, mai simplu spus, la acceleratia maxima a pamantului in caz de cutremur si la intervalul de recurenta, adica perioada de timp la care se estimeaza ca va aparea un seism de intensitate mare. La noi, perioada e de 100 de ani, insa Uniunea Europeana impune 500 de ani. Din cauza apropierii de Vrancea, a terenului care amplifica miscarea si a caracteristicilor seismului romanesc, si in lipsa unei cercetari riguroase, Bucurestii ar trebui sa se abtina de la construirea unor blocuri foarte inalte. Cu toate acestea, in capitala pare sa se fi lansat competitia pe verticala.
 
 
Teoretic, orice material de constructii importat in Romania ar trebui testat, inainte de a fi pus in lucru. Oricit de solida si serioasa ar fi firma straina producatoare, materialele ei nu au fost testate pentru cutremurul de Vrancea. In ciuda asigurarilor primite de la firmele constructoare, aceste verificari sunt mult mai rare decat ar trebui.
"Spre regretul meu, exista o singura firma de caramizi isi incearca periodic produsul", precizeaza inginerul Claudiu Matei, sef de sectie structuri.
 
La ritmul in care se construieste in Romania, laboratoarele de testare din Bucuresti ar trebui sa fie suprasolicitate. In realitate, insa, numarul constructorilor si al beneficiarilor care vor sa isi verifice materialele e inca foarte mic. Iar constructorii alearga dupa materialele mai ieftine. Sau exista neglijente in manopera. Ing. Dan Iliescu, seful unui laborator de incercari metale, povesteste despre cazul prabusirii scarii unui bloc in 1977, in al carei pilon un muncitor aruncare niste saci de hartie, betonul n-a mai avut priza si scara s-a rupt.
Blocurile noi sunt sigure, spun constructorii, si chiar daca s-ar face greseli, acestea nu ar fi atat de grave incat sa duca la prabusirea intregii structuri. Totusi, testarea materialelor ar trebui sa fie obligatorie, daca nu din constiinta lucrului bine facut, macar pentru ca legea obliga. Lucru valabil si pentru cei care isi construiesc singuri case si care tind sa creada ca repede plus ieftin egal sigur. Iar cine are dubii despre imobilul in care tocmai s-a mutat, poate face o expertiza ulterioara, cu un dispozitiv special care masoara rezistenta structurii.
Grava este si problema panourilor de sticla, care imbraca din ce in ce mai multe cladiri din Bucuresti. "Din pacate – precizeaza prof. univ. ing Mihai Covenianu, de la Facultatea de Constructii din Bucuresti – aceasta suprafata vitrata foarte mare nu este gandita si pentru cutremur, este calculata la rezistenta, insa in momentul in care structura incepe sa se miste, deplasarile nu pot sa fie suportate de aceste geamuri care se vor sparge si vor cadea. La o constructie inalta, daca ar cadea toata suprafata, s-ar putea face un strat de 3 metri!"
Un alt punct slab in proiectarea imobilelor este lipsa de informatii in ceea ce priveste terenul. Si aici lipsesc banii si resursele, desi pamantul pe care se construieste e esential, mai ales in Bucuresti. "Un fenomen foarte important la teren – explica ing. Cristian Neagu, de la Laboratorul de incercari terenuri – este lichefierea terenului, terenul se comporta ca un lichid, in 77 s-au intalnit cazuri, nu in zone locuite, dar natura terenului din Romania si in Bucuresti indica un oarecare potential de lichefiere din cauza compozitiei terenului. Cladirile se pot scufunda, se intampla foarte des in Japonia, cladirile se scufunda o jumatate de metru, un metru si devin inutilizabile."
Un experiment simplu, facut cu un dispozitiv japonez destinat celor care vor sa inteleaga efectele cutremurului fara prea multe explicatii stiintifice, demonstreaza cat de vulnerabile sunt constructiile din Bucuresti la seismul de Vrancea, mai ales blocurile inalte cu parterul flexibil, deschis, pe stalpi sau cu spatii comerciale in care s-au spart pereti.
Solutii pentru blocuri solide si sigure ar exista, insa a face un proiect nou, adaptat la Romania, costa zeci de mii de euro, asa ca multe firme de constructii refolosesc proiecte puse deja in opera in Occident, pe principiul ca daca a fost bun acolo, merge si la noi. Mai mult, chiar si materialele folosite sunt uneori altele, mai ieftine, decat cele trecute in documentele constructiei, pentru ca profitul sa fie mai mare. In principiu, inspectia de stat in constructii, obligata la verificari periodice si inopinate, ar trebui sa descopere astfel de situatii. Pe teren, insa, realitatea e cateodata alta.
Cei 100 de inspectori din Bucuresti abia reusesc sa verifice 40 la suta din totalul lucrarilor din capitala, in conditiile in care intr-un singur an au fost eliberate 30.000 de autorizatii de constructie. Situatia va fi insa si mai greu de controlat din 2010, cand vor intra in vigoare normele europene care, in anumite cazuri, se afla in conflict cu cele autohtone. Pentru linistea noastra, suntem deci nevoiti sa plecam de la premisa ca, pe santier, s-a vorbit romaneste, dar s-a muncit nemteste si sa speram ca urmatorul seism nu va fi un examen pe care-l vom pica.
 
 

Reportajul a fost difuzat de Protv in emisiunea Romania, te iubesc! din 7 iunie 2009 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO