Mireille Rădoi
Evaluarea Politicilor Publice
Editura Tritonic
Volumul consta dintr-o prezentare, în prima parte, a teoriilor privind politicile publice şi, mai ales, a problematicii referitoare la evaluarea acestora. Partea a doua aplică o metodologie de evaluare la reforma educaţională din România.
După o configurare a liniilor forte ale domeniului în care are loc evaluarea, cu sublinierea raporturilor dintre tipul de stat şi modul în care funcţionează sau, eventual, se reformează învăţământul superior, sunt prezentate diferite standarde care ar putea deveni repere pentru o astfel de analiză. În capitolul de evaluare propriu-zisă a reformei învăţământului superior din România se procedează la o caracterizare institutională sumară a stării actorilor sociali semnificativi: corpul didactic şi studenţii. De aceea, evaluarea este însoţită de ample referiri la realităţile, fenomenele ori persoanele care au marcat evoluţiile acestor ani.
Este o evaluare mai degrabă sumativă deoarece nu este destinată celor responsabili de gestionarea viitoare a altor măsuri de reformare (cu rol formativ), pe cât se doreşte a fi un raport de constatare pentru toţi cei interesati de cum arată învăţământul superior românesc în urma aplicării măsurilor de reformare.
Toate aceste precizări oferă cheia aplicării unei carcase teoretice extrem de laborioase şi care este nespecifică dezvoltărilor româneşti din ştiinţele politice. Concluzia evaluării nu este spectaculoasă: reforma învăţământului superior din România a fost concepută raţional de experţi români şi occidentali, după toate standardele de elaborare a unei politici publice, dar nu a fost aplicată şi nu s-a încheiat în aceeasi notă de coerenţă. Dimpotrivă, măsurile de reformare continuă, nu numai datorită fărâmiţării proiectului iniţial, datorită politizării ori subfinanţării, inerţiei instituţiilor, dar şi pentru că natura învăţământului superior impune transformare dinamică. Imperativelor de reformare a unui sistem centralizat şi învechit, cu conţinuturi autorist etatiste şi atitudini rigide li s-au adăugat necesităţile de adaptare la standardele UE, care la rându-le, se transformă.
Înfăptuirea politicilor nu poate fi caracterizată ca exclusiv raţională, ci, mai degrabă, ca un proces de raţionalizare. Etapele care se succed iîn cadrul unei politici publice presupun constrângeri sociale, politice, economice. Drept urmare, procesul în sine nu poate fi cu uşurinţă surprins integral printr-un model raţional. Alături de caracteristicile problemelor, de contextul activităţilor determinate de analiză, cadrul politic este definitoriu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
