Aşa cum promiteam în numărul 705 al Ziarului de duminică, revenim asupra unei cărţi extrem de importante, semnate de istoricul american Robert D. Kaplan şi tradusă în româneşte de Mihnea Gafiţa, la Editura Litera*).
Robert D. Kaplan este autorul a 14 cărţi de politică externă şi călătorii, traduse în numeroase limbi, inclusiv în româneşte, printre care: Monsoon: The Indian Ocean and the Future of American Power; Balkan Ghosts: A Journey through History şi Warrior Politics: Why Leadership Demands a Pagan Ethos. A fost, timp de peste un sfert de secol, corespondent pe politică externă pentru publicaţia The Atlantic. În 2011, Foreign Policy l-a desemnat printre „Primii 100 de gânditori ai lumii“. Din 2009 până în 2011, Kaplan a fost membru al Comitetului de Politici de Apărare condus de secretarul american al Apărării, Robert Gates. Din 2008, este senior fellow în cadrul Center for a New American Security din Washington. Din 2006 până în 2008, a fost visiting professor de securitate naţională al Promoţiei 1960 din cadrul Academiei Navale a Statelor Unite, Annapolis. Robert D. Kaplan, conduce departamentul de analize geopolitice al Agenţiei de analize strategice internaţionale Stratfor, din Austin, statul Texas. „Răzbunarea geografiei: ce ne spune harta despre conflictele viitoare şi lupta împotriva destinului” trece în revistă punctele fierbinţi ale istoriei universale, luând în considerare avantajele şi dezavantajele lor geografice. Cartea vorbeşte şi despre felul în care amplasarea unei naţiuni pe hartă are un anume impact asupra sorţii acesteia şi a psihicului colectiv. Pentru a înţelege evenimentele actuale, de orice fel (instabilitate politică, războaie, conflicte religioase) – susţine Kaplan – e de ajuns să aruncăm o privire asupra hărţii. „Harta, chiar dacă nu e determinantă, poate reprezenta un punct de plecare pentru înţelegerea unei logici istorice a ceea ce ar putea urma”. El reabilitează, într-un anume fel, geografia, multă vreme desconsiderată, susţinând că aspecte aparent banale – dacă ai munţi pe teritoriul tău, dacă ai ieşire la mare, care sunt vecinii şi cât de puternici, care este sporul demografic, care este procentul tinerilor, cum stă economia – sunt elemente care pot modifica proiectele şi destinul unei ţări. Unii vor căuta resurse necesare pentru a-şi hrăni populaţia, alţii vor dori să nu mai fie constrânşi într-un teritoriu fără ieşire la mare ş.a.m.d, iar urmarea sunt conflictele. Perioada ultimelor decenii, de relativă acalmie, este, prin urmare, înşelătoare. Istoricul îşi propune să examineze „cum geografia va modela opţiunile strategice” ale Europei, Rusiei, Chinei, Indiei, Iranului, Orientului Mijlociu. Viitorul poate fi înţeles în contextul climei, al posesiei pământului şi al altor certitudini fizice. În mijlocul unei lumi aflate într-o turbulenţă crescândă şi imposibil de stăpânit, Kaplan susţine că geografia este cea care poate da un sens.
Cartea a apărut în original în 2012, dar analizele ei sunt foarte valabile şi azi, exemplul grăitor fiind Rusia şi tendinţele ei de expansiune. Robert D. Kaplan scrie că Putin şi Medvedev „nu au dus în ultimii ani o politică de orientare pragmatică a Rusiei către Europa şi către Pacific, prin urmare nu au reformat propriu-zis Rusia, astfel încât să facă din ea o putere mai atractivă în ochii fostelor ei popoare supuse. (...) Putin şi Medvedev nu au venit cu niciun fel de idei înălţătoare, cu niciun fel de ideologie, singurul element care lucrează în favoarea lor e geografia.” „Putin a optat pentru expansionismul neoţarist, făcut posibil pe termen scurt de uriaşele resurse naturale pe care le poate arunca în joc ţara sa.” „Victoria în Războiul Rece a schimbat multe lucruri, dar nu a diminuat realităţile geografiei. Iar o Rusie renăscută ar putea dori să încurajeze scindările, pentru a-şi crea spaţiu strategic. După cum s-a văzut în 2008, la invadarea Georgiei, Rusia lui Putin nu este o putere pe care s-o mulţumească un statu-quo.”
Nimic mai elocvent decât cele petrecute recent în Ucraina.
Mai mult, subliniază Kaplan, înfruntarea dintre Rusia şi Europa, mai ales cea dintre Rusia şi tandemul Germania-Franţa, continuă, aşa cum nu s-a oprit deloc de la războaiele napoleoniene încoace, iar destinele unor ţări ca Polonia şi România atârnă şi ele în această balanţă. Apartenenţa la NATO e singurul element care opreşte o nouă expansiune rusească, consecinţele unei asemenea erori fiind, în mod cert, incalculabile.
Aflat la Bucureşti la lansarea traducerii cărţii sale, Robert Kaplan declara: „Rusia nu mai este slabă şi haotică. Este condusă de un lider foarte deştept şi foarte capabil, care gândeşte în termeni geografici şi în hărţi. Şi nu este un fost funcţionar de partid, ci un fost agent de informaţii, care ştie cum să folosească puterea cel mai bine pentru a submina centrul şi estul Europei fără a face prea multă vâlvă. Prin bănci, prin infrastructură, prin căi ferate, foloseşte companiile energetice pentru a submina sau pentru slăbi suveranitatea Europei Centrale şi de Est şi pentru a crea o zonă tampon.” „Din punct de vedere geografic, România este binecuvântată. Are Delta Dunării, acces spre centrul Europei pe Dunăre. În comparaţie cu vecinii săi, are resurse energetice mari, resurse minerale strategice, hidrocarburi, gaze de şist ce pot fi exploatate. Provocarea României este să construiască instituţii puternice, instituţii impersonale care să fie eficiente pentru a face din România un loc care să vrei să vii să faci afaceri în secolul al XXI-lea. Carpaţii sunt graniţe ale destinelor. Pentru că influenţele din vestul şi centrul Europei au trecut peste Carpaţi, pentru că existau căi comerciale prin Carpaţi. De aceea, Carpaţii sunt o fortăreaţă, nu o graniţă fixă.”
*) Robert D. Kaplan – Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre conflictele viitoare şi lupta împotriva destinului. Editura Litera. Traducere de Mihnea Gafiţa. Prefaţă de Paul Dobrescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
