Un roman publicat în 1926*), după două volume de povestiri, eclipsat de mai celebrul „Fiesta”, apărut în acelaşi an, dar care anunţă fără dubiu stilul scriitorului şi chiar evoluţia sa. Deşi s-a spus la nesfârşit că ar fi fost o parodie după Sherwood Anderson.
Acţiunea se petrece în nordul statului Michigan. Cei doi eroi sunt veterani ai primului război mondial, Yogi Johnson şi Scripps O’Neill, amândoi muncitori la o fabrică de pompe şi amândoi în căutarea femeii perfecte. Povestea începe când Scripps O’Neill revine acasă, dar constată că soţia şi fiica minoră l-au părăsit. Găseşte repede o înlocuitoare, chelneriţa Diana, cu care se căsătoreşte doar pentru a afla cât îl dezamăgeşte, chiar şi când femeia încearcă să-l impresioneze cu cărţile citite, alese din listele de lectură ale revistei The New York Times Book Review. O’Neill trece pe halucinogene, se închipuie preşedintele Mexicului, calitate în care o numeşte pe o a treia chelneriţă vicepreşedinta sa. Yogi Johnson este şi el dezamăgit de femei, o prostituată din Paris cu care trăia îl părăsise pentru un ofiţer englez. În cele din urmă se îndrăgosteşte de o indiană căsătorită.
Cartea a fost primită diferit de scriitorii americani ai vremii, Hadley o socotea o prostie, Dos Passos – amuzantă, Fitzgerald (care apare în roman) – o capodoperă. Chiar dacă nu se ridică la valoarea următoarelor romane ale lui Hemingway, romanul acestea de nici o sută de pagini se remarcă prin stil şi a fost de considerat de mul’i un exemplu de cum răspundea literatura modernismului anilor ’20.
Iată un exemplu de divagaţie (la final) fără vreo legătură cu subiectul:
„Aşadar, cititorule, ţi-a plăcut? Mi-a luat zece zile s-o scriu. A meritat? E aici o parte pe care vreau s-o clarific. Îţi aminteşti când Diana, chelneriţa mai vârstnică, povesteşte cum şi-a pierdut mama în Paris şi s-a trezit cu un general francez în camera de alături? M-am gândit că poate ai fi interesat să afli explicaţia. Ce se întâmplase de fapt e că mama ei se îmbolnăvise în timpul nopţii de ciumă bubonică şi doctorul chemat la faţa locului a pus diagnosticul şi a alertat autorităţile. Era ziua în care urma să se deschidă marea expoziţie şi gândeşte-te ce fel de publicitate i-ar fi făcut evenimentului un caz de ciumă. Aşa că autorităţile franceze au decis s-o facă dispărută pe femeie. Ea a murit spre dimineaţă. Generalul care a fost chemat şi s-a instalat apoi în patul unde fusese mama ei ni s-a părut întotdeauna un tip foarte curajos. Era, cred, şi unul dintre principalii acţionari ai expoziţiei. Oricum, cititorule, ca fragment de istorie secretă, mi s-a părut întotdeauna o povestire excelentă şi ştiu că ai fi vrut să o explic mai degrabă aici decât în roman, unde nici nu-şi avea locul. E interesant de observat totuşi cum a muşamalizat cazul poliţia franceză şi cât de repede a intrat în contact cu coaforul şi taximetristul. Sigur, ideea de bază e că atunci când călătoreşti în străinătate, singur sau chiar cu mama, nu poţi fi niciodată îndeajuns de prudent. Sper că e în regulă că am pomenit aici toată povestea, fiindcă simţeam, cititorule, că-ţi eram dator cu o explicaţie. Nu cred în despărţirile lungi, cum nu cred nici în angajamente lungi, aşa că o să-ţi spun simplu «La revedere» şi Domnul să te aibă în pază şi te las de-acum cu treburile tale.”
*) Ernest Hemingway – Puhoaiele primăverii. O scriere romantică în onoarea stingerii unei rase măreţe. Editura Polirom, seria de autor Ernest Hemingway. Traducere din limba engleză de Dan Sociu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
