Paul Celan –Opera poetică (I). Editura Polirom – traducere inedită din limba germană de George State. Cuvânt-înainte de Andrei Corbea
Editura Polirom publică prima ediţie integrală a operei poetice semnate de Paul Celan, unul dintre spiritele care au marcat gândirea poetică europeană a secolului XX. Ediţia cuprinde volumele Nisipul din urne, Mac şi memorie, Din prag în prag, Gratii de vorbă şi Roza Nimănui.
Volumul va fi lansat sâmbătă, 23 mai, la ora 12.30, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2015, la standul Editurii Polirom.
Paul Celan (Paul Antschel) s-a născut la Cernăuţi, în 1920, într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană. Studiile universitare le începe la Tours, unde pleacă în 1938; revine în România înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. După 22 iunie 1941 este mobilizat în detaşamentele de muncă obligatorie pentru bărbaţii evrei la Rădăzani, Fălticeni şi Tăbăreşti; părinţii mor succesiv în lagăre din Transnistria, unde fuseseră deportaţi în iunie 1942. În aprilie 1945 Celan se refugiază la Bucureşti, unde va locui pînă în decembrie 1947, cînd părăseşte definitiv România. După şase luni petrecute la Viena, se stabileşte la Paris. Studiază la Sorbona, iar din 1959 ocupă postul de lector de limba germană la École Normale Supérieure.
Poet de limbă germană, Celan publică primul volum de versuri, intitulat Nisipul din urne, la Viena, în 1948; patru ani mai tîrziu apare Mac şi memorie, cartea care i-a adus recunoaşterea criticii, urmată, rînd pe rînd, de volumele ce l-au consacrat drept unul dintre cei mai importanţi poeţi germani ai secolului XX: Din prag în prag (1955), Gratii de vorbă (1959), Roza Nimănui (1963), Schimbarede suflu (1967) sau, postum, Ograda timpului (1976).
De asemenea, va traduce în germană din, printre alţii, Paul Valéry, Henri Michaux, René Char, Osip Mandelştam, precum şi prima carte franceză a lui Emil Cioran.
Paul Celan primeşte în 1958 Premiul Literar al Oraşului Bremen, iar în 1960 i se decernează Premiul Georg Büchner. Bolnav, se sinucide în 1970.
Mai jos, cîteva recomandări de lectură de la cîţiva dintre iubitorii poeziei lui Celan.
Ruxandra Cesereanu: „Paul Celan este poetul simplităţii complicate, cu variate straturi, care uneori rămân disparate şi suspendate, alteori se combină ori chiar se suprapun. Există o obscuritate misterioasă şi iniţiatică în poezia sa. Simplitatea e doar o aparenţă la Celan – cine o dezghioacă găseşte o profunzime răvăşitoare. Pînă în 2015 l-am citit în engleză – ma simt privilegiată întrucît de-acum înainte pot să îl citesc în limba în care scriu eu însămi poezie.”
Radu Vancu: „Dintre marii devastaţi ai secolului trecut, Celan e poate cel mai magnetic. Sinuciderea lui i-a inventat mitul personal – cu aceeaşi forţă cu care poezia lui a reinventat limba germană, după ce mai întâi a devastat-o. E imposibil să gândeşti poezia secolului trecut fără mitul Celan.”
Dan Coman: „Poezia nu e plăcere. Textul nu e nicidecum bucurie. Limbajul nu e altceva decît o manieră superficială de a uita. Cine-l citeşte pe Celan va înţelege. Nu se poate înainta nicăieri.”
Marin Mălaicu-Hondrari: „Existenţa poeziei depinde de câţiva poeţi, foarte puţini. Paul Celan este unul dintre ei.”
Adela Greceanu: „Celanizare ar trebui poate să numim procesul prin care Paul Celan forţează limbajul poetic pînă dincolo de limitele sale, pînă cînd obţine un cuvînt după chipul tăcerii”.
Bogdan-Alexandru Stănescu: „Celan este poetul secolului XX care a reuşit să submineze dacă nu însăşi fiinţa poeziei, cel puţin epiderma ei. Ce a anulat însă, preţul acestei transsubstanţieri adică, a fost propria sa fiinţă.”
Miruna Vlada: „Poezia lui Paul Celan este amuţire, trecînd prin atîtea discursuri aducătoare de spaimă şi moarte. De la el învăţăm mereu, recitindu-l, că supravieţuirea înseamnă deschiderea către lumină, după ce toate experienţele tragice îţi trag obloanele. Să supravieţuieşti prin poezie înseamnă să-ţi distrugi limba adoptivă, limba temporară a nefericirii. Numai Celan a făcut asta irepetabil.”
Cosmin Perţa: „Că Paul Celan e unul dintre cei mai radicali şi mai influenţi poeţi europeni din ultimele două secole ştie toata lumea. Eu, la 17 ani, încă nu ştiam. A venit o fată. Atunci i-am descoperit pe Celan şi pe Manu Chao într-o discotecă din Grenoble. Atunci am început să scriu de frică.”
Ştefan Baghiu: „În fond, scrisul lui Celan se construieşte prin lucruri pe care le-aş putea numi greşite în poezie. Dar e singurul în contul căruia le putem citi altfel. Un geniu, astfel.”
Andra Rotaru: „Între lucruri exacte şi fiinţe inexacte, între tăceri îndelungate şi irumperi ale limbajului, un ţinut care se deschide: cu dialogul, timpul, memoria. Sau, cum ar spune Celan: sorbim ceva gol şi ceva de la urmă”.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
