Din „traficantă de sex” prostituată de lux
Biografia Christinei Keeler (1942-) constituie un caz tipic de transformare a unei prostituate, „traficantă de sex” în spioană, „eroină” a unuia din cele mai răsunătoare scandaluri care au zguduit societatea britanică la cele mai înalte nivele politice în anii 1960, aşa-numita „afacere Profumo”.
Născută într-o familie săracă în Wraysbury, la 15 ani Christine lucra ca model într-un local din rău famat din Soho („Murray’s Cabaret Club”) de pe Baker Street (strada pe care se afla locuinţa lui Sherlock Holmes din romanele lui Conan Doyle) . La 17 ani, dă naştere unui „copil din flori” care nu supravieţuieşte. În timp ce era chelneriţă, este introdusă de „colege” în mediul social înalt din Londra, făcându-se cunoscută ca „topless showgirl”.
„Afacerea Profumo”
La un moment dat, îl cunoaşte pe dr. Stephen Ward, medic osteopat, cu care întreţine o relaţie mai puţin sentimentală şi mai mult de „afaceri”.
Acest lucru se vădeşte atunci când, în 1961, Ward, care de fapt, a acţionat ca agent dublu, îi face cunoştinţă Christinei cu John Profumo, secretar de stat în Ministerul de Război, cu ocazia unui party organizat de una din cele mai proeminente personalităţi ale aristocraţiei britanice, lordul Astor. Profumo se angajează într-o relaţie sentimentală (mai mult sexuală !) cu Christine, fără să ştie că făcea amor cu amanta unui spion sovietic, ataşatul naval Evgheni Ivanov de la ambasada URSS la Londra. Ivanov nu era necunoscut serviciului de spionaj britanic MI5 care spera ca, prin dr. Ward, să îl convingă să devină un defector.
Perioada era tulbure, mai ales datorită „crizei rachetelor” din Cuba, aşa încât Ivanov şi Ward trec la acţiune solicitându-i Christinei să afle de la Profumo informaţii referitoare la amplasarea rachetelor nucleare americane în Germania Occidentală.
Se pare că MI5 aflase de această solicitare, astfel încât îl însărcinează pe sir Norman Brook, secretar în cadrul Cabinetului britanic, să îl determine pe Profumo să înceteze relaţia cu Christine, deci cu spionajul sovietic, ceea ce acesta face, dar scandalul era deja declanşat. Desigur, el îşi părăseşte postul, încheindu-şi deci cariera politică, iar în minister au loc schimbări profunde.
Guvernul britanic încearcă să minimalizeze ecourile acestei „afaceri”, susţinând că principala vină a lui Profumo a fost aceea că a întreţinut relaţii sexuale cu o persoană care avea, în acelaşi timp, contacte cu un diplomat sovietic.
Implicaţiile
… „afacerii Profumo” sunt însă mai profunde, aşa cum reiese din faptul că dr. Ward, despre care se bănuia că făcea parte din aceeaşi reţea cu unul din membrii „grupului de la Cambridge”, Anthony Blunt, alături de un alt agent sovietic dovedit, sir Roger Hollis, se sinucide după ce este demascat.
Profumo reuşeşte să fugă la Moscova, fiind decorat cu „Ordinul Lenin”. Ward se sinucide în închisoare. În ceea ce îl priveşte pe Ivanov, soarta sa a fost destul de crudă. Nu dobândeşte din partea şefilor răsplata la care se aştepta pentru afacerea de spionaj pe care o iniţiase, iar soţia îl părăseşte din cauza relaţiei pe care o avusese cu Christine. Devine alcoolic.
Cei doi se mai întâlnesc tocmai în 1993, când Christine îl laudă pentru felul în care se purtase cu ea în timpul „încercării” prilejuite de afacerea de spionaj (?!).
Deşi scandalul stârnit de „afacerea Profumo” a dus, în cele din urmă, la demisia guvernului MacMillan, se pare totuşi că ea a rămas la nivel de „încercare”, promptitudinea cu care a acţionar MI5 împiedicând transformarea sa într-o „catastrofă” pentru siguranţa Marii Britanii şi a Alianţei nord-atlantice.
Un subiect de succes
…a rămas, chiar peste ani, această „afacere”, de pe urma căreia Christine nu a avut prea mult de suferit, ci din contra. Încheie un contract prin care accepta să fie fotografiată nud, iar, la scurtă vreme după evenimentele amintite, în 1965, este editat un roman în care există un personaj cu „datele” sale.
Apare în numeroase pelicule, între care Kiss and Tell (1987). În 1989, este realizat filmul „Scandal”, în care rolul Christinei este interpretat de actriţa Joanne Whalley. În acelaşi timp, este „eroina” unor cântece despre „cariera” ei.
Oricum, „afacerea Profumo” a inspirat numeroase cărţi, între care şi o biografie a Christinei intitulată oarecum demagogic The Truth al Last. My Story (Adevărul în cele din urmă), scrisă în colaborare cu jurnalistul Douglas Thompson (2001).
În fine, chiar în vremea din urmă, Christine rămâne în actualitate, despre ea apărând o serie de volume, cum ar fi Wicked Baby (2007).
Bibliografia spioanei
Christine Keeler este, probabil, agenta cea mai prolifică în ceea ce priveşte „producerea” unor cărţi, mai mult sau mai puţin realiste, cele mai multe „de scandal”, dar care, fără îndoială, i-au adus o mulţime de bani.
Într-adevăr, Christine devine o „autoare de succes”, publicând, în colaborare, o serie de volume, între care Sex Scandals (Scandaluri sexuale) şi The Naked Spy (Spioana nudă). Un alt volum se intitulează, având în vedere că nu s-a dovedit că Christine a fost spioană, Nothing Has Been Proved (Nimic nu este dovedit). Alte cărţi care o au ca autoare: The Businessperson's Guide to Intelligent Social Drinking (1989), The Truth At Last: My Story (2001), Secrets and Lies (2012).
„Spionajul este o treabă serioasă”
Chiar în 2013, presa nu o uită pe Christine, aşa cum reiese din titlurile unor articole: „Fosta showgirl este una din cele mai fotografiate frumuseţi ale lumii”, „Relaţiile sale cu ministrul Profumo şi ataşatul rus au provocat unul din cele mai mari scandaluri politice”. Tot în 2013, este reprezentat un „musical”, printre personajele căruia se numără şi Christine.
Într-un recent interviu, Christine declară: „Sexul este un joc, spionajul este o treabă serioasă”.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
