Melaina Barnes, Berit Haberkorn, David J. Smith si Robert Worley sunt patru tineri artisti britanici veniti in Romania, cu proiecte de arta comunitara, inca din 2005. In urma colaborarii dintre acestia si galeria Mora, prin intermediul asociatiei britanice Free Form, s-au nascut o serie de proiecte de arta publica si workshopuri cu copiii. Expozitia curenta este si ea rezultatul acestei colaborari, artistii ce conduc de obicei proiectele expunand acum pentru prima oara in Romania.
Cei patru impart aceleasi ateliere de creatie, si aceleasi preocupari legate de comunicare si de emotiile umane fundamentale. O anumita tenta ludica, conturarea subiectului din cateva linii, importanta acordata materialului, tactilitatii, ca si tentatia narativului, prezenta "povestii" sunt urme citibile ale contaminarii cu lumea celor mici. Dincolo de suprafata ludica, vesel colorata, pandesc insa intrebari grave si adevaruri acide. Structurata in jurul relatiilor interumane, expozitia arunca o privire jucausa, dar inconfortabila asupra sexelor, plina de un umor negru.
Picturile Melainei descopera un limbaj comun al puterii, arhetipul citibil dincolo de ipostazele individuale. Imaginile "sefului" sunt reprezentari parodice ce traseaza din cateva linii relatiile de putere dintre "The Big Boss" si angajati. Adesea, imaginile postate pe net de diverse firme stau la baza picturilor sale ("ma intereseaza felul in care oamenii joaca un rol", afirma artista, "poti spune intotdeauna care dintre ei e seful...").
Si picturile si desenele lui Berit Haberkorn, artista britanica de origine germana, vorbesc despre excluziune, presiune a cutumelor sociale si emotii umane fundamentale. Artista a lucrat la un website creat pentru gay. La inceput, interactiunile, comunicarea la care asista, parea socanta. Mai apoi insa, au iesit la iveala singuratatea, visele, dorintele asemanatoare ale tuturor, emotiile, mereu aceleasi. "Am avut sansa de a privi cele mai adanci dorinte ale oamenilor si asta mi-a influentat creatia", afirma Berit. Rezultatul sunt desene si picturi cu creta si acrilic centrate pe relatiile interumane. Mai ales pe cele problematice, neacceptabile social, privite de artista cu duiosie si umor. Desenele, laminate, evoca interfata rece a ecranului computerului.
Instalatiile lui David J. Smith sunt telurice, pleaca de la mit si monstruos pentru a pune probleme legate de temporalitate si evolutie. David are propria sa formatie, Guapo, si mare parte din lucrari sunt compuse in relatie directa cu muzica sa. Lucrarile isi adauga layer dupa layer, similar adaugarii layerelor sonore, un proces laborios, crearea unei lucrari putand dura ani de zile.
Robert Worley plonjeaza intr-un basm medieval ce a luat-o razna, creand sfarsitul unei povesti in care Cavalerul a ratat, iar Printesa este si ea parte a mesei Monstrului. Acesta e absent, intrupat doar in imaginatia spectatorului. Si prezenti, monstrii lui Robert, alcatuiri oximoronice de fioroase guri cascate cu dinti si pasla, nu sperie pe nimeni, dar pot fascina. Ating un strat profund al memoriei, reactivat de amintiri vechi precum povestile cu bau-bau si materialele moi pe care le avem in preajma cand suntem mici. "Lucrarile mele au o conexiune cu arta foarte veche - arta pesterilor, si cu cea a copiilor. Sunt doua forme de arta foarte 'tanara' intre care exista o paralela. Interesele pe care le ai ca si copil sunt continute in sculpturile si picturile timpurii. Ma intereseaza obiectele de arta foarte timpurii, pentru ca au o istorie care s-a pierdut. Nu stii de ce e acolo si care e rostul ei. Ceea ce creez eu sunt istorii pierdute..."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
