Grigorescu a fost aproape uitat in ultimele luni, chiar in anul in care se comemoreaza centenarul mortii artistului. Piata de arta este dominata in aceasta primavara de Pallady si, mai nou, de Tonitza. Cei doi artisti conduc acum in topurile principalelor case de licitatii, iar creatiile lor revin pe piata la preturi semnificative.
Tonitza a devenit o tentatie tot mai puternica pentru colectionari, datorita unei serii de portrete, unul mai interesant decat altul, care se impun la recentele licitatii de arta. Seria a inceput cu Fetita cu basma alba, dupa care au urmat Portret de fetita si Fetita cu basma galbena. Toate cele trei portrete se vand la aceeasi casa de licitatii, al carei top este de altfel dominat de un ulei al lui Tonitza, tot un portret, care s-a cumparat anul trecut cu 40.000 euro (135.000 lei). Este posibil sa existe o oarecare strategie in acest demers al casei de licitatii. Se pune insa problema cat e aceasta de corecta fata de colectionari.
Cum spuneam, seria a inceput cu Fetita cu basma alba, ulei pe carton, un profil, un chip angelic, dar care nu este dominat de privirea aceea teribil de calda, de sincera si de directa care da unicitate chipurilor de copii pictate de Tonitza. Tabloul a fost achizitia de varf - 78.000 lei, aproape 24.000 euro - a unei duminici cu doua licitatii de arta. Un alt portret, tot ulei pe carton, Portret de fetita, de dimensiuni semnificativ mai mari decat precedentul, apare in licitatia urmatoare. Vanzarea a pornit de la 75.500 lei! In final, a fost adjudecat cu 106.000 lei, la o licitatie unde tentatia maxima se poate spune ca a fost un pastel al lui Luchian, Flori in ulcica de pamant, care a pornit de la 44.500 lei si s-a cumparat cu 102.000, plus taxe. Pentru urmatoarea licitatie a Casei Monavissa, care a scos neasteaptata si neanuntata serie Tonitza, este expus (in momentul in care este scris acest articol, tabloul nu poate fi vazut decat pe Internet) un nou portret, Fetita cu basma galbena, ulei pe carton, nesemnat, pentru care licitatia se deschide la 55.000 lei. Interesant este ca pretul de pornire este in scadere, desi apare precizarea ca tabloul a fost semnat pe verso, pentru autentificare, de catre sotia artistului, Ecaterina, in 1943. De aceasta data, avem de-a face cu un portret in cel mai tipic stil Tonitza care ar putea deveni un varf al achizitiilor.
Spuneam ca, daca in spatele acestei serii de vanzari Tonitza, exista o strategie a Casei de licitatii, lucrul mi se pare incorect pentru colectionari. In primul rand, nimeni nu a anuntat vanzarea suitei de portrete. In aceste conditii, cei care sunt impresionati de prima lucrare a seriei si se agita pentru cumpararea ei, nu au informatii ca urmeaza alte lucrari mai bune, poate, sau care pur si simplu ar putea sa le placa mai mult, indiferent de pret. Oferta la licitatii este cunoscuta de casele de licitatii cu 3-4 editii inainte, dar pentru cumparatori, lista exponatelor apare pe Internet doar dupa incheierea licitatiei precedente, iar vizionarea directa este rezervata cu doar cateva zile inainte de sedinta publica. Oferta mai este cunoscuta anticipat, dar neoficial, si de mai multi negustori apropiati ai caselor de licitatii. Si ei ar putea regiza o eventuala strategie de ridicare a pretului unei lucrari exceptionale prin vanzari succesive bine dirijate. Dar si colectionarii isi folosesc de multe ori relatiile personale pentru a afla istoria unei lucrari, provenienta, starea fizica etc. De multe ori, chiar, colectionarii sunt chiar mai scrupulosi in cercetare decat expertii de arta pentru ca ei fac o investitie pe termen lung si din pasiune.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
