Ziarul de Duminică

Poezia – experiment, şoc şi răzvrătire/ de Ziarul de duminică

Poezia – experiment, şoc şi răzvrătire/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

07.09.2012, 00:05 133

Editura Humanitas fiction a lansat la începutul verii o nouă colecţie coordonată de Denisa Comănescu - Poezia. O colecţie care îşi propune să ofere cititorilor selecţii esenţiale din opera unor mari poeţi ai lumii, cu accent pe poezia modernă şi contemporană, acompaniate de prefeţe şi tabele biobibliografice. În deschiderea colecţiei, a fost propus un volum selectiv din creaţia celui mai important poet brazilian modern, Carlos Drummond de Andrade, în traducerea din portugheză a lui Dinu Flămând. A urmat un volum bilingv din poezia austriacului Ernst Jandl, unul dintre marii experimentalişti ai modernismului de limbă germană, în transpunerea lui Gabriel H. Decuble. Experiment la nivel lingvistic, cu accent pe vizual, selecţia publicata necesită o ediţie bilingvă tocmai pe acest considerent.

Carlos Dummond de Andrade - Maşina lumii şi alte poeme. Antologie, traducere din portugheză, prefaţă, tabel cronologic şi note de Dinu Flămând.

Carlos Drummond de Andrade (1902-1987) este considerat cel mai mare poet al literaturii braziliene. Reper obligatoriu al modernismului din veacul trecut, şi nu doar al celui latinoamerican, autor al unei opere impresionante prin varietatea şi bogăţia ei (poezie, proză, publicistică, teatru), Drummond reprezintă cazul rarisim al poetului care experimentează şi chiar şochează, la începuturile sale literare, dar numai pentru a deveni mai simplu, pe înţelesul tuturor, mai profund. O extraordinară disponibilitate stilistică îi permite să se exprime pe toate registrele -de la sonetul baroc la balada populară, de la cronica prozaică a vieţii marilor oraşe până la fastuoase poeme metafizice. Acest discret funcţionar din Rio de Janeiro devine repede un poet popular, preluat în repertoriul cântăreţilor de samba sau în spectacolele de carnaval, atât cu artele sale poetice sau cu texte de revoltă socială, cât şi cu ardente poeme de dragoste (o culegere de poeme erotice publicată postum avea să rămână, timp de câţiva ani, cea mai citită carte de versuri scrisă în limba portugheză). Antologia de faţă, schiţată de Dinu Flămând în urma unei corespondenţe cu poetul brazilian începute cu puţin timp înaintea dispariţiei acestuia, îi oferă cititorului român o selecţie amplă din toate etapele creaţiei sale. Cititorul va avea surpriza să descopere chiar şi o referinţă la literatura română. Dar şi mai mare va fi surpriza de a descoperi un poet universal, transnaţional şi trasoceanic, cu o prospeţime intactă şi actuală.

"Cu fiecare zi ce trece, mă conving tot mai mult că deşeurile vieţii sunt iubirea pe care nu o dăruim, puterea de care nu ne folosim, prudenţa egoistă care nu vrea să rişte nimic şi din cauza căreia, încercând sã evităm suferinţa, ne pierdem de asemenea şi fericirea." (Carlos Drummond de Andrade)

Ernest Jandl - Cele mai frumoase 100 de poeme. Ediţie bilingvă. Selecţie, traducere din germană, prefaţă, tabel cronologic şi note de Gabriel H. Decuble.

"Ea - realitatea extrapoetică - constituie alături de cea poetică realitatea în genere şi poate contribui la făurirea celei din urmă, o poate genera, dacă hazardul ne este complice. M-am deplasat mereu cu tramvaiul sau cu autobuzul, mai târziu şi cu metroul sau cu taxiul, dar niciodată într-un autoturism personal, nu m-ar lăsa inima să fac aşa ceva, iar hazardul mi-a scos în faţă, pe data de 12 mai 1957, două femei care s-au aşezat pe bancheta din faţa mea, în tramvai, pe când tocmai treceam pe lângă locul unde, odinioară, se înălţau Gara de Sud şi Gara de Est, una lângă cealaltă, înainte ca ele să fi fost dărâmate de bombe. Complexul ridicat ulterior pe acelaşi loc a adus ambele gări sub acelaşi acoperiş, încât un timp li s-a spus Gara de Sud-Est... Una din cele două femei a rostit abia perceptibil numele gării, scoţând un s surd, ca în englezescul th. Cum aveam întotdeauna asupra mea un carnet şi ceva de scris, am notat, încă fiind în tramvai, numele gării cu tot cu greşeala de pronunţie şi cu ce spusese femeia despre gară. Abia dacă a mai trebuit să modific ceva acasă; realitatea, cea extrapoetică, îmi livrase un întreg poem de-a gata - ah, dacă lucrurile ar fi mereu atât de simple: thaithprethethe anithori la thaithprethethe ani / la gara de thudetht / la thaithprethethe ani / the thă facă / the thă facă/ băiatul / la thaithprethethe ani / la gara de thudetht / the thă facă / the thă facă / băiatul / the thă / facă el / thăracul băiat / la thaithprethethe ani / la gara de thudetht / thăracul băiat / la thei / ai thăi..." (Ernst Jandl, Scene din viaţa reală; din: Deschiderea şi închiderea gurii, III. Prelegeri de poetică ţinute la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt am Main, 1984)

Ernst Jandl (1925-2000) este unul din puţinii autori care şi-au conservat radicalismul pe toată durata vieţii, numărându-se, alături de Thomas Bernhard, printre marii răzvrătiţi ai literaturii austriece contemporane. Biografia sa, marcată de experienţa tragică a războiului, de ratarea în iubire şi în credinţă, îşi găseşte expresia în deconstrucţia nu doar a marilor teme literare, ci şi a limbajului însuşi, decăzut din statutul de "rostire aleasă". Gravă şi jucăuşă în acelaşi timp, narativă sau intempestivă, de o imagistică când luxuriantă, când plată, poezia sa a dus experimentul lingvistic - în volume precum sprechblasen (bule de dialog, 1968), der künstliche baum (copacul artificial, 1970), der gelbe hund (câinele galben, 1980), peter und die kuh (petrică şi vaca, 1996) - dincolo de orice limite cunoscute din vremea Avangardei. Dacă poemele sale vizuale erau "sortite" planului euclidian, rămânând prizonierele foii tipărite, atunci prin cele acustice poezia devenea trăire nemijlocită, iar reprezentaţiile scenice alături de muzicieni de jazz i-au adus lui Jandl faima unuia dintre cei mai inovativi şi mai îndrăgiţi performeri de literatură. Impresionante şi surprinzătoare sunt şi poemele de dragoste din ultima perioadă a vieţii, în care, printr-un limbaj sec, de o concreteţe frustă, a descris lucid ceea ce rămâne din iubire, după ce focul pasiunii s-a stins: un loc de refugiu, un sprijin. De altfel, relaţia cu Friedericke Mayröcker avea să devină exemplară în istoria recentă a literaturii, nu printr-o loialitate dogmatică, ci prin potenţarea reciprocă a celor doi autori.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO