Probabil orice bucureştean care îşi iubeşte oraşul va trebui să aibă şi să citească această carte care este istoria sa*). Şi mai mult, orice călător vizitator al Bucureştilor va avea nevoie de această carte să înţeleagă oraşul.
Prima ediţie a cărţii a apărut în anii celui de al Doilea Război Mondial, dar nu se poate data anul apariţiei; unele indicii ale textului permit o atribuire anului 1943. A doua ediţie a apărut la Editura Meridiane, în 1986, în bine cunoscuta colecţie „Biblioteca de artă”. Acum apare ediţia a treia, din păcate la o editură care nu îşi distribuie cărţile prin librării, ci doar la sediu, prin urmare, aproape cert răspândirea acestei cărţi pe care o socotim absolut necesară va fi în detrimentul cititorului şi iubitorului de Bucureşti.
Autorul a fost un diplomat de profesie. S-a născut în 1890. Vorbitor de franceză, germană, engleză şi italiană a urmat exemplul fratelui Radu şi a intrat în diplomaţie. A trecut prin reprezentanţele noastre de la Roma şi Berlin. În 1928 a fost trimis în misiune la Cairo. În 1932 a fost trimis ca însărcinat cu afaceri şi delegat permanent al României pe lângă Societatea Naţiunilor la Geneva, în 1937, fiind promovat ministru plenipotenţiar cl. a II‑a. În 1939 a fost trimis ministru la Budapesta. A urmat Danemarca. Eevenimentele din august 1944 l-au găsit la Stockholm, unde se desfăşurau tratativele dintre părţile beligenrante. Cariera i-a fost întreruptă în 1947. Scrie prefaţatorul ediţiei pe care o comentăm acum: cariera îi „este întreruptă la anul 1947, în momentul când, refuzând să revină de la Stockholm pe ruta impusă: Finlanda, U.R.S.S., România, a fost considerat demisionat. Este atribuită ca dată a decesului anul 1950 fără a se consemna cauza, ziua, luna, locul unde a fost înmormântat, soarta soţiei şi a fiicei. A fost condamnat la totală ignorare. Sperăm ca ediţia anului 2011 însoţită de biografia autorului, notele explicative să readucă în atenţie şi multitudinea semnelor de întrebare care însoţeşte problema finalului vieţii acestui ilustru înaintaş şi, pe această cale, cele actualmente de lipsă să fie elucidate.”
Chiar povestea primelor două ediţii ale cărţii este foarte interesantă. Preluăm din informaţiile lui Virgiliu Z. Teodorescu. Cartea sa este povestea unei străzi, rebotezată Calea Victoriei după Războiul de Independenţă. Autorul s-a priceput să îmbine evenimentele care au marcat viaţa acestei artere a Capitalei cu poveştile romantice sau teribile care i-au intersectat existenţa. Cartea oferea cititorilor o prezentare a unor evenimente şi biografii ce deveniseră notorii în memoria colectivă. S‑a bucurat de o rapidă absorbţie. Din păcate, evenimentele care au urmat au contribuit la risipirea multora din arhivele care ne‑ar fi putut furniza informaţiile cu care să formulăm cu precizie câte exemplare au fost tipărite şi alte detalii care constituiau „biografia” cărţii. Cert este că perioada de la sfârşitul anilor 1943‑1944 a constituit şi o dificultate în buna aprovizionare a tipografiilor cu materialele necesare. Reeditarea cărţii în 1986 a impus conceperea a peste 1500 de note care, din motive dictate de „sus” de către cenzura epocii, s‑au înjumătăţit. După 1990 se impunea ca reparatorie o reeditare care să poată cuprinde o biografie a scriitorului, textul integral, note explicative şi un indice, indispensabil atunci când ai nevoie de o lămurire referitoare la un anumit obiectiv. „Cartea în actuala componentă editorială a anului 2011 tocmai acest serviciu încearcă să ofere. Suntem totodată conştienţi că sunt încă multe de clarificat şi, ca atare, orice reacţie este binevenită, slujind clarificărilor în domenii ca explicarea termenilor, prezentarea biografiei celor evocaţi şi nu în ultimul rând conturării portretului personalităţii autorului.”
*) Gheorghe Crutzescu – Podul Mogoşoaei. Povestea unei străzi. Editura Biblioteca Bucureştilor. Ediţia a treia, îngrijită şi note de Virgiliu Z. Teodorescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
