De la filosofie la psihanaliză & retur
Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu
consemnate de Leonid Dragomir
Editura Trei
Vasile Dem Zamfirescu (născut în 1941, Bucureşti) este psihanalist, profesor universitar, editor, eseist şi traducător. A încercat în scrierile sale să îmbine filosofia cu disciplinele psihologice. Prin urmare un om foarte potrivit să vorbească despre ambele discipline. Leonid Dragomir, născut în 1967, absolvent al Facultăţii de medicină Veterinară, i-a fost student profesorului Dem Zamfirescu la a doua facultate, cea de filosofie, pe care a absolvit-o în 1997. Dialogul consemnat în cartea de faţă a început în vara anului 2012 şi a continuat în 2013 şi urmăreşte „o reîntoarcere la fundamentele filosofice ale formării sale – a profesorului – ca psihanalist.” Un dialog împărţit pe capitole cu titluri sugestive: descoperirera psihanalizei rămâne şi pentru mine un mister; există o considerabilă continuitate între natură şi cultură care ne face să supravieţuim; psihanaliza freudiană este un fel de pandant al filosofiei vieţii; cea mai mare învăţătură pe care am primit-o de la Constantin Noica a fost de a fi uman în cultură; a face psihanaliză, a te lăsa psihanalizat este un act iniţiatic; psihanaliza paote să furnizeze material pentru un demers filosofic; orice psihanaliză are o încărcătură religioasă; fenomenul românesc mi se pare impregnat de contribuţia inconştientului; în România, secolul XXI va fi psihanalitic sau nu va fi deloc. Acest din urmă capitol cuprinde un interviu realizat în anul 2002 şi publicat în revista „Psihanaliza”.
Vasile Dem. Zamfirescu spune: „Deci, ce-ar însemna că secolul XXI va fi pentru România un secol psihanalitic sau nu va fi deloc? Ar însemna, pe de o parte, pătrunderea ideilor psihanalitice în cultura română, în instituţiile culturale române, în şcoală, în universităţi. În anumite locuri, e drept puţine, s-a consolidat, dar ar trebui ca la facultăţile de psihologie psihanaliza să fie un curs, sau mai multe, obligatorii. Psihanaliza n-ar trebui să lipsească nici de la facultăţile de litere, datorită pregnanţei esteticii psihanalitice. De asemenea, ea trebuie să fie prezentă în programa facultăţilor de filosofie, căci, iată, se poate edifica o filosofie a inconştientului. Şi, bineînţeles, la facultăţile de medicină, aşa cum s-a deschis psihiatria occidentală. Pe de altă parte, este clar că aspectul cel mai important îl constituie faptul ca intelectualitatea română să lase de-o parte rezistenţele de tip interbelic faţă de psihanaliză, s-o accepte ca propedeutică pentru spiritul liber, întrucât alta nu există, să se lase angajată în psihanaliză, adică exact ceea ce s-a întâmplat în Franţa în anii 60, 70, 80.” Dar, „ eu zic că riscul psihanalizei să devină o modă este mult mai mic decât riscul ca psihanaliza să rămână, după metoda rezistenţei româneşti la tot ce vine din Occident, marginală ca şi până acum.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
