Ziarul de Duminică

Pictoriţă, genială, bisexuală/ de Elisabeta Lăsconi

Pictoriţă, genială, bisexuală/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

02.05.2014, 00:13 250

Ultimul nud de Ellis Avery are ca personaj o pictoriţă aparţinând mişcării Art Deco, figură carismatică şi plină de contradicţii, văzută cu ochii uneia dintre modelele şi iubitele ei – tânăra, senzuala Rafaela Fano. Romanul reînvie anii 20 şi boema pariziană, cu întoarceri în Rusia sfâşiată de Revoluţia bolşevică şi zigzagul unei biografii neobişnuite: Tamara de Lempicka ajunge la Paris după ce a pierdut tot (mod de viaţă aristocratic, siguranţa averii şi a căsătoriei), munceşte enorm ca să-şi cizeleze stilul propriu.

Romanul respectă biografia pictoriţei, explorează ca poveste afirmarea şi recunoaşterea oficială: tabloul ei „La belle Rafaela” este admis la Salonul care consacră un artist. În jurul excentricei pictoriţe roiesc şi admiratori şi iubite: doctorul Boucard şi baronul Kuffner îşi dispută întâietatea asupra tablourilor ei şi o urmăresc fără milă, frumoasele aristocrate sau burgheze bogate i-au pozat sau vor să-i pozeze, multe i-au fost şi-i redevin amante, altele au noi pasiuni ori căsătorii şi copii.

Scriitoarea a găsit o soluţie inteligentă, alegând-o pe Rafaela Fano ca povestitor: o tânără de 17 ani îşi ia în mâini propria viaţa, fuge de soarta hotărâtă de familie, care o trimite din America în Italia ca să se mărite cu un văr italian. Rafaela îşi pierduse tatăl de timpuriu, mama se recăsătorise rapid cu un bărbat bogat, dar intră în alertă când trupul adolescentei atrage privirile tatălui vitreg. Fata oscilează între două lumi, tatăl ei fusese evreu, iar mama italiancă, iar a doua căsătorie a mamei a silit-o să intre în ritualurile şi obiceiurile unei familii catolice severe.

Rafaela recurge la prostituţie ca să ajungă la Paris, ca să supravieţuiască, până la întâlnirea cu Tamara în Bois de Boulogne. Îi pozează Tamarei, începe să o cunoască şi se îndrăgosteşte de ea, îi devine iubită şi prin intermediul ei pătrunde în lumea boemei artistice din Parisul anilor nebuni. Tânăra începe să-şi facă iluzii în privinţa unei vieţi de cuplu după ce le cunoaşte pe Sylvia Beach şi pe Adrienne Monnier, după ce frecventează faimoasa lor librarie, după ce află despre viaţa altor cupluri de lesbiene ori gay.

Iniţierea ei în viaţa pariziană cu artişti, aristocraţi şi bogătaşi i-o face un american, Anson Hall, ale cărui tribulaţii sugerează biografia lui Hemingway. Treptat, tânara americană descoperă duplicitatea pictoriţei în privinţa soţului ei Tadeusz, în privinţa bisexualităţii alunecând în promiscuitate, în privinţa jocului ei pervers de a-i aţâţa pe cei doi colecţionari obsedaţi de tablourile ei, mai ales în privinţa scopului urmărit – să-şi asigure un statut social superior celui pierdut odată cu fuga din Rusia.

Ultimul nud pare un roman strălucitor al anilor nebuni, al Parisului în care se refugiază ruşii scăpaţi cu viaţă din Revoluţia bolşevică şi americanii dornici să guste fructele din paradisul artei. Dar este totodată romanul unei relaţii tulburi dintre artist şi muză, dintre două femei care-şi afirmă una puterea şi energia, iar cealaltă nevoie de siguranţă şi de protecţie. Povestea de iubire dă marea tensiune a cărţii: Rafaela cea sinceră se simte manipulată şi folosită de Tamara cea experimentată ca femeie şi ca artist, până înţelege că posedă ea însăşi un dar unic al formei, texturii şi culorii, ce o duce spre arta vestimentaţiei.

Ellis Avery a preluat din pictură un procedeu interesant, cel al oglinzii din tablou reflectând ce rămâne ascuns de privitor, de cele mai multe ori, însuşi pictorul cu şevaletul său. Ultima parte îi aparţine ca voce artistei la senectute, îngrijită de fiica ei Kizette, torturată de amintiri şi dorind să picteze ultimul nud al Rafaelei. Confesiunile ei, corectate şi completate de Kizette, dezvăluie secretele amare ale trecutului, ele reflectă contradicţiile ascunse, unele explicite, altele doar sugerate, ce transpar în anii celui de-al Doilea Război Mondial, când ştie care dintre apropiaţi au origine evreiască şi caută să-i salveze.

Atracţia pentru femei şi bisexualitatea Tamarei par să se manifeste doar la Paris, cu dublă explicaţie, una legată de pictură şi alta de neputinţa soţului ei de a câştiga bani. În Tamara se duce o luptă între pictoriţă şi aristocrată, iar a doua ei căsătorie, cu baronul Kuffner dovedeşte ambiţia de a păstra statutul superior, cu orice preţ, devenind din contesă baroană. Strategiile ei de manipulare arată o inteligenţă diabolică ce acoperă taine vechi: se consideră contesă poloneză, ascunde adevărul privind locul naşterii, drama trăită în Sankt Petersburg, relaţia complicată cu soţul ei.

Finalul sugerează şi alte lucruri despre Tamara de Lempicka, ce lămuresc şi afinitatea ieşită din comun dintre ea şi Rafaela, depăşind relaţia dintre pictor şi model, dintre femei îndrăgostite una de alta, care-i rămâne cititorului de investigat, prin corelaţia dintre ficţiune şi biografia artistei. Ultimul nud confirmă una dintre cele mai atrăgătoare linii de evoluţie a romanului de astăzi: întoarcerea la anii nebuni, Parisul ca oraşul revoluţiilor artistice, transformarea creatorilor, pictori sau scriitori, în personaje excepţionale.

 

Ellis Avery, Ultimul nud, traducere din limba engleză de Roxana Dascălu, Editura Humanitas fiction, 2014, 336 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO